Sunt multe metafore prin care un pelerin sau un vizitator din ţara noastră poate descrie Aşezământul Românesc de la Ierihon. Precum o oază ortodoxă într-un deşert musulman, ceea ce au ridicat românii în cel mai vechi oraş al lumii este, pentru cei care cunosc Ţara Sfântă doar din cărţi şi fotografii, un simbol al paradoxurilor, însă pentru cei care ajung să calce pe urmele paşilor Mântuitorului, rămâne o mărturie vie a dragostei neamului românesc pentru Dumnezeu.
Prezenţa românească în Ţara Sfântă, „patria pământească a Mântuitorului Iisus Hristos“, este una firească, nu numai datorită numeroaselor danii pe care românii le-au făcut de-a lungul secolelor către Patriarhia Ierusalimului, ci mai ales pentru credinţa fierbinte a acestui popor, pentru neîncetata dorire de „adăpare“ de la izvorul din care s-au revărsat în lume cuvintele Evangheliei Fiului lui Dumnezeu şi de ascultare a chemării tainice a Ierusalimului pământesc de a pregusta din bucuria şi lumina Ierusalimului Ceresc.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
