Numai rugăciunea smerită este temelia vieţii şi creşterii spirituale a omului, spune Părintele Patriarh

Patriarhul Daniel a numit duminică textul evanghelic al Duminicii Vameșului și Fariseului un ‘îndreptar de rugăciune’, deoarece acesta evidențiază că ‘numai rugăciunea smerită este temelia vieţii si creşterii spirituale a omului sau cale de înaintare spre Hristos Cel răstignit și înviat’.

‘Numai rugăciunea smerită vindecă sufletul de rănile patimilor egoiste şi mai ales de mândrie. Prin rugăciunea smerită, creştinul cultivă trezvia sau veghea duhovnicească, pentru a nu cădea în mulţumirea de sine care devine repede lenevire duhovnicească şi slăbire în iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni’, a spus Preafericirea Sa.

În predica rostită în Paraclisul Sfântul Grigorie Luminătorul din Reşedinţa Patriarhală, Patriarhul a precizat că ‘rugăciunea smerită în faţa lui Dumnezeu’ este o oglindă ‘care ne arată că tot ce am făcut bine este foarte puţin în raport cu binele pe care trebuie să-l împlinim în viaţa noastră’, pentru a ‘ne asemăna cu Dumnezeu în sfinţenie şi bunătate’.

Făcând referire la poziţia fizică în starea rugăciune a vameşului şi a fariseului, conducătorul Bisericii Ortodoxe Române a explicat că aceasta dezvăluie stările lor sufleteşti: ‘mândrie şi mulţumire de sine, la fariseu, pocăinţă şi smerenie, la vameş’.

‘Din Sfânta Evanghelie se vede că fariseul este un om drept, dar mândru, în timp ce vameşul este un om păcătos, dar smerit’. După citirea pericopei, una din concluzii este aceea că ‘Dumnezeu preferă un păcătos smerit unui drept mândru’, a continuat Patriarhul.

La aceasta, Părintele Patriarh a adus lămuriri: ‘cântările Triodului, care se referă la Evanghelia acestei duminici, lasă să se înţeleagă că preferinţa lui Dumnezeu pentru smerenia vameşului nu înseamnă aprobarea păcatelor vameşului şi nici nesocotirea faptelor bune ale fariseului’.

Prin urmare, ‘Triodul ne îndeamnă să imităm virtuţile sau faptele bune ale fariseului şi, în acelaşi timp, să cultivăm smerenia vameşului’, a adăugat Preafericitul Părinte Patriarh.

Vameşul şi fariseul s-au aflat în aceeaşi situaţie: au intrat în templul din Ierusalim pentru a se ruga. Cu toate acestea, ‘numai rugăciunea smerită a vameşului a deschis uşile iubirii milostive a lui Dumnezeu’, potrivit Preafericirii Sale.

În continuarea cuvântului, Patriarhul a surprins foarte clar rolul smereniei pentru mântuirea credincioşilor.

‘Smerenia îl face pe om sincer şi recunoscător, pentru că în stare de smerenie omul vede nu doar binele pe care l-a săvârşit până la un moment dat, ci vede şi pe Cel ce îl ajută să facă binele, adică pe Dumnezeu, Cel ce spune «fără Mine nu puteţi face nimic» (loan 15:5), adică nimic bun’.

În acest context, Părintele Patriarh a îndemnat să nu uităm că ‘tot binele pe care-l săvârşim cu gândul, cuvântul şi fapta, îl săvârşim prin harul şi cu ajutorul lui Dumnezeu’ şi pentru aceasta trebuie să-I mulţumim cu smerenie ‘pentru ajutorul primit de la El în săvârşirea faptelor bune’ şi să-I solicităm ajutorul permanent în timpul vieţii.

Potrivit Patriarhului României, ‘rugăciunea smerită este temelia iubirii duhovniceşti adevărate’ şi a atras atenţia că ‘nimeni nu poate iubi cu adevărat pe aproapele dacă iubirea sa este egoistă si mândră, dispreţuitoare şi judecătoare a altora’.

Foto Credit: Basilica.ro & Ziarul Lumina

Comentarii Facebook


Știri recente