Își strigă amarul de multă vreme întocmai ca un copil despărțit de mamă fără voia lui, dar care, ani la rând, nu a încetat vreodată să suspine după glasul ei duios, după chipul și mângâierea maternă. Sunt românii din Timoc, peste 250.000 la număr, cărora le-a fost interzis să studieze limba română în școală, li s-a interzis să ridice biserici sau să participe la slujbe și chiar să vorbească limba strămoșească într-un alt cadru decât acela din sânul familiei.
Timp de aproape 200 de ani, românilor din Valea Timocului li s-a spus că, de fapt, ei nici n-ar fi români.
Mai multe detalii în „Lumina de Duminică”.
