În mod evident, trăim astăzi cu toții într-o lume tot mai pluralistă. Pluralistă nu doar din punct de vedere etnic sau lingvistic, dar și cultural și religios.
Mircea Eliade amintește de nenumărate ori de ceea ce el numește homo religiosus, de omul religios, de faptul că omul se naște, între altele, inclusiv cu predispoziția de a fi religios, în pofida unor teze reducționiste contestatare, precum cele ale lui Marx, Freud sau Nietzsche. în același timp, însă, el constată cu regret desacralizarea crescândă a lumii moderne, o desacralizare care, speră marele savant, să nu fie decât una efemeră.
Oricum, dincolo de toate, trăim astăzi, ca și odinioară, într-o lume care poartă încă amprenta religiosului, indiferent dacă acesta, într-o parte sau alta a ei – reprezentând deja mai bine de șapte miliarde de locuitori -, este mai vizibil, mai puțin vizibil, sau aproape complet „camuflat”.
E universul religios atât de complex și variat în care ne aflăm, până astăzi împreună, dincolo de ceea ce ne aseamănă sau deosebește. Iar volumul de față își dorește a aduce o modestă contribuție la redescoperirea acestui univers atât de dens și bogat, inclusiv din punct de vedere cultural și spiritual.
în sine, lucrarea de față nu este altceva decât o înmănunchere tematică, în măsura în care acest lucru a fost posibil, în cadrul celor șapte mari capitole, a o serie de studii, articole, eseuri și reportaje, dintre cele publicate cu precădere în perioada anilor 2006-2011. Ele au fost publicate, altele republicate, dispersat, în unele volume omagiale, reviste de cultură și spiritualitate sau ziare din spațiul nostru românesc, cum ar fi Timpul. Revistă de cultură, Revista română de Bioetică, Candela Moldovei, Ziua, Independentul, dar mai ales în Lumina de Duminică și Ziarul Lumina. Unele se regăsesc în acest volum, altele – nu.
În unele cazuri, e adevărat puține, titlurile textelor au fost parțial sau integral schimbate, pentru a fi mai sugestive. De asemenea, în câteva cazuri, conținutul textelor a fost ușor modificat.
Un al doilea volum, care grupează restul articolelor, publicate în Lumina de duminică și Ziarul Lumina, vizează relația dintre religie, cultură, filosofie, știință, modernitate și postmo-dernitate.
Pornind de la premisa că omul religios a fost și a rămas până astăzi o constantă indiscutabilă a istoriei umanității, unele dintre contribuțiile republicate aici încearcă să sublinieze, de pildă, vocația religioasă și morală a omului dintotdeauna. Altele au fost grupate într-un mănunchi care-și propune să surprindă întâlnirea dintre creștinism și lumea necreștină. Tot la fel, altele configurează laolaltă, în două capitole separate, un „periplu” religios și spiritual în spațiul hinduisto-budist și în acela al celor trei religii monoteiste (iudaismul, creștinismul și islamul). Pe de altă parte, un capitol cu totul special prezintă, dintr-o perspectivă fenomenologică, o mulțime de aspecte, cu precădere pe linia unui atât de dorit dialog al valorilor între Orientul îndepărtat și Occident. În fine, ultimele două capitole au fost consacrate câtorva repere privind viața religioasă și cul-tura populațiilor tribale de azi, aflate pe mai toate continentele lumii, și fenomenului neoreligios, prezent în țara noastră înce-pând cu anii ’90 ai secolului trecut. (Autorul)
