Necultivarea memoriei – individuale și colective – este rețeta sigură pentru limitarea inteligenței oamenilor, a spus Ioan-Aurel Pop de Ziua Culturii Naționale

‘Nealimentarea memoriei umane cu date culturale pregătește ademenirea ușoară a publicului spre direcții dorite de comunicatorii interesați. Nu digitalizarea este cauza acestei orientări contemporane – despre care am mai scris și am fost rău înțeles de unii – ci plonjarea în epoca Facebook fără pregătirea necesară, iar pregătirea înseamnă cultură, înseamnă cunoștințe despre societate, despre experiența de viață a poporului tău și a omenirii’, a spus printre altele luni la Academia Română Ioan-Aurel Pop.

‘Un om neinformat crede mult mai ușor o știre din mass-media, iar astăzi se manifestă, în peisajul cotidian, adevărați specialiști în «știri false» (fake news), adică în dezinformare. Cum să poți distinge între adevăr și minciună, dacă nu ai înmagazinate în mintea ta cunoștințele de bază despre lumea aceasta, ca să poți compara? Ca să compari ce afli cu ce știi, este nevoie să știi!’ a mai spus academicianul.

În discursul rostit de Ziua Culturii Naționale, Acad. Ioan-Aurel Pop a surprins mai multe aspecte legate de educație și a subliniat importanța culturii în formarea tinerilor. Academicianul a atras atenția asupra tendințelor de repudiere a valorilor culturale și a componentei istorice din societățile contemporane.

Referatul academicianului Ioan-Aurel Pop – istoric, profesor universitar și rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj – s-a intitulat „Cultura română și dimensiunea sa istorică națională”.

Discursul a fost rostit luni, 15 ianuarie 2018, la Academia Română în cadrul Simpozionului „Cultura  română  la  ceas  aniversar – Centenarul  Marii  Uniri”. Delegatul Patriarhului României la eveniment a fost Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop vicar patriarhal.

Referitor la „cultura românilor ca națiune”, Ioan-Aurel Pop a spus că aceasta „nu are niciun înțeles fără componenta sa istorică, iar lipsirea ei de dimensiune istorică este un act iresponsabil”.

„Trăim în epoca post-adevărului și suntem, astfel, liberi să ne construim/ inventăm fiecare propriile „adevăruri”, în funcție de nevoi, sensibilități, gusturi, interese, comenzi sociale, pregătire etc. Repudierea componentei istorice din societățile contemporane, inclusiv din România, este vizibilă în toate domeniile, dar ceea ce ne interesează aici este consecința acestui fenomen asupra culturii”.

Istoricul a avertizat asupra existenței unor „precepte așa-zis moderne, dar falimentare” în educație, prin care tinerii „ajung victime sigure ale celor care dirijează actualmente comunicarea”.

„Principiul conform căruia elevii nu trebuie să memoreze totul, adică să-și însușească mecanic ceea ce-i învață alții, este unul corect, în esență. Dar de aici și până la a nu memora nimic sau aproape nimic este o mare deosebire!”

Referindu-se la digitalizarea contemporană, academicianul a explicat că „mintea omenească nu este un computer”.

„Capacitatea noastră de memorare este, practic, nelimitată, iar nefolosirea acestei capacități devine, în anii din urmă, un pericol social. Nedotarea creierului uman cu noțiuni de cultură istorică îl transformă pe om într-un ogor fertil necultivat”.

Revenind asupra noțiunii de adevăr, Ioan-Aurel Pop a concluzionat: „chiar dacă adevărul este relativ, el rămâne adevăr. Iar adevărul nostru se află în legătură cu valorile noastre”:

„Avem un creator de talia lui Eminescu și ne dezicem uneori de el, avem o sărbătoare a culturii naționale și ne rușinăm de ea, dacă nu de substantivul «cultură», atunci de adjectivul «națională», ca și cum ar fi ciumat”.

Referatul integral „Cultura română și dimensiunea sa istorică națională” al Acad. Ioan-Aurel Pop poate fi lecturat aici.

Foto credit: arhiva Basilica.ro

Comentarii Facebook


Știri recente