Născut în București: Sfântul Calinic de la Cernica, un om al rugăciunii și al acțiunii

În urmă cu 235 de ani se năștea la București, un ierarh luminat al Bisericii, om al rugăciunii și al acțiunii, Sfântul Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului.

„Este unul dintre sfinţii români cei mai reprezentativi, cei mai echilibraţi în legătura între cuvânt şi faptă, între credinţă şi cultură, între iubirea faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi iubirea faţă de semeni arătată în fapte bune”, a spus Patriarhul Daniel într-o predică, la Mănstirea Cernica.

Ziua de cinstire a Sfântului Calinic de la Cernica este 11 aprilie, data trecerii la cele veșnice.

Date biografice

Sfântul Calinic s-a născut în ziua de 7 octombrie 1787 și a crescut în București. A fost botezat de soția Banului Barbu Văcărescu în Biserica „Sf. Visarion” din capitală și a mai avut încă trei frați. A primit la Botez numele Constantin.

Când avea vârsta de 20 de ani, tânărul Constantin, din îndemn lăuntric, şi-a îndreptat paşii către mănăstirea Cernica, unde a fost primit cu dragoste părintească de către stareţul Timotei, care era ucenic al Sfântului Cuvios Gheorghe de la Cernica, şi care l-a învăţat Rugăciunea lui Iisus şi ascultarea.

După un an a fost tuns în monahism primind numele Calinic, apoi a fost hirotonit ierodiacon.

Sfântul Calinic a trăit în mănăstirea Cernica 43 de ani în post şi în rugăciune, în muncă şi smerenie, în răbdare şi în dragoste. După cinci ani de slujire în treapta diaconiei, a primit şi harul preoţiei (1813), iar după alţi cinci ani, a fost ales de sobor, în anul 1818, stareţ al chinoviei de la Cernica, pe care a condus-o timp de 32 de ani (1818-1850).

A ctitorit biserica Sf. Gheorghe, stăreţia şi bolniţa din Mănăstirea Cernica, biserica Sf. Treime şi biserica cimitirului din Mănăstirea Pasărea, biserica Adormirea Maicii Domnului din Câmpina unde a înfiinţat o şcoală, precum şi câteva biserici în parohii de sat.

În anul 1850, Preacuviosul Calinic a fost ales (14 septembrie) şi sfinţit episcop al Râmnicului Vâlcii (26 octombrie), unde a avut o păstorire rodnică.

Sfântul Calinic a păstorit Eparhia de Râmnic timp de peste 16 ani (1850-1866), după care, simţindu-se slăbit de bătrâneţe şi fiind bolnav, a venit iarăşi la mănăstirea Cernica, unde a mai trăit aproape un an, mutându-se la Domnul, în ziua de 11 aprilie 1868, în Sâmbăta cea Mare. A fost îngropat, după dorinţa sa, în tinda bisericii Sfântul Gheorghe, pe care a ctitorit-o.

Sfântul Calinic a dus o viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu. Călugăr fiind, s-a supus, întru toate, rânduielilor vieţii monahale, trăind în sărăcie şi în aspră înfrânare. Cei ce l-au cunoscut spun că avea trup firav şi era senin la faţă. Umbla mereu cu capul plecat, vorbind domol şi liniştit, iar la fire era nespus de bun, milostiv şi darnic cu toţi.

Citește mai multe detalii în Secțiunea Calendar Ortodox.

Vezi și: 11 lucruri pe care s-ar putea să nu le știi despre Sf. Calinic de la Cernica, Bucureșteanul

Foto credit: Basilica.ro / Raluca-Emanuela Ene

Comentarii Facebook


Știri recente