Cu ocazia împlinirii a 340 de ani de la nașterea lui Johann Sebastian Bach, Laurențiu Topală a explorat în emisiunea „Lumea în armonie”, difuzată pe canalul Trinitas TV, legătura dintre creația lui Bach, literatură și filosofie. Invitată i-a fost Mara Dobrescu, pianistă concertistă și inițiatoarea unui proiect ce îmbină lucrările marelui compozitor cu fragmente din scrierile lui Emil Cioran.
Proiectul descris este un spectacol teatral muzical care combină lucrările lui Bach cu textele filosofice ale lui Emil Cioran. Spectacolul a debutat la Teatrul La Scala din Paris, unde a avut un mare succes. La scurt timp, a apărut propunerea de a fi reprogramat la Scala Avignon și a fost adus în România, la București.
Muzica lui Bach, în special lucrările în tonalități minore, a fost aleasă pentru a reflecta melancolia și introspecția prezentă în textele lui Cioran. Muzica și textele sunt interconectate, fiecare piesă având un început și un final clar, dar și o cadență care duce la un final luminos.
„Și lumea a venit după aceea să mă întrebe de atunci ce carte, ce autor ați citit. Și mi-am spus, este nevoie să fie făcut acest proiect, pentru că am simțit că, într-adevăr, această combinare a textelor lui Cioran și muzica lui Bach merge foarte, foarte bine”, a relatat Mara Dobrescu în cadrul emisiunii difuzate pe canalul Trinitas TV.
Spectacolul a fost bine primit în România, iar turneul continuă să aducă aceste lucrări în fața unui public din diverse orașe.
Lacrima care începe să cânte
Inspirată de o frază din Cioran – „nu cred că există vreo boală de care nu ne-am vindecat, de o lacrimă care ar începe să cânte” – , pianista Mara Dobrescu vede în muzica lui Bach un mijloc de vindecare sufletească și o reechilibrare a ființei.
„Și, pentru mine, acea lacrimă care începe să cânte este muzica lui Bach, care ne vindecă pe toți, ne pune, pur și simplu, prin cum este gândită, cum este compusă, ne pune într-o ordine, ne așază vibrațiile, ne ordonează, ne pune în echilibru cu noi. Și, da, cred că asta a fost fraza cheie a spectacolului care mi-a deschis drumul acestui proiect”, a declarat Mara Dobrescu pentru Trinitas TV.
Cum să evadezi din timp?
Când a citit câteva pasaje din Cioran pe un fundal sonor de Bach, reacția publicului francez a fost impresionantă. Această combinație a fost văzută ca o „tragedie angelică”, un contrast între umanitatea adâncă și o viziune spirituală mai înaltă. În plus, Bach este descris ca un filosof prin muzica sa, care adâncește înțelegerea condiției umane și a luptei pentru autodepășire.
„Ceea ce mă mișcă cel mai mult în muzica lui Bach sunt acele momente în care el ilustrează condiția omului de a se depăși și asta cu o anumită greutate”.
„Deci e o anumită luptă cu acea tăcere care este; tăcerea mea în fața unei alte tăceri. Sunt două singurătăți, cumva, și totuși ele comunică”, a reflectat Mara Dobrescu.
Muzica lui Bach este percepută ca o cale de a ne conecta cu o tăcere divină, iar finalul unei lucrări de Bach este văzut ca un moment de apropiere cu îngerii, o liniște ce simbolizează transcendența.
Suntem contemporani cu îngerii?
La întrebarea realizatorului Laurențiu Topală, dacă suntem contemporani cu îngerii, Mara Dobrescu a conchis:
„Cioran a spus asta. Și simt în tăcerea din finalul unei lucrări, când acele rezonanțe se termină în liniște, că sunt acele momente în care suntem contemporani cu îngerii. Sper că timpul se oprește în loc. Și, da, ieșim poate cu mai multe întrebări decât am intrat în sala de concert și cred că asta și este și menirea filosofiei; să căutăm, poate, și nu neapărat să găsim răspuns”.
Foto credit: Basilica.ro
