A urmat inevitabilul: chemarea în consistoriul monahal a părintelui Ioan şi a conducerii Mănăstirii Vladimireşti. La 27 ianuarie 1955, părintele Ioan era caterisit şi exclus din monahism alături de maicile Veronica şi Mihaela. Cu toate acestea, cei trei au refuzat să părăsească aşezământul monahal, dând curs repetării scenariului de la Sihastru. Pentru că întreaga obşte de la Vladimireşti s-a solidarizat cu cei trei vieţuitori, la 30 martie 1955 trupele de Securitate au intervenit în forţă pentru a-i aresta. Au fost condamnaţi la ani grei de închisoare, mai ales că în timpul percheziţiei Securitatea descoperise cum îi ajutaseră pe unii fugari şi le procuraseră acte de identitate, fapte care erau încadrate la categoria infracţiuni.
Cu toate acestea, maicile rămase au refuzat să părăsească mănăstirea. Dar autorităţile erau decise să anihileze în totalitate fenomenul monahal de la Vladimireşti. În seara zilei de 9 februarie 1956, trupele de Securitate au luat cu asalt mănăstirea, le-au arestat pe maici, aşezământul fiind predat autorităţilor locale, chiar dacă Patriarhul Justinian Marina ceruse ca în acest loc să înfiinţeze un azil pentru monahii bătrâni.
Mai multe detalii îi Ziarul Lumina.
