La 16 septembrie 1958, tot preşedintele Departamentului Cultelor, Dumitru Dogaru, întocmea o notă al cărei conţinut să constituie baza discuţiilor ce trebuiau purtate cu Patriarhul Justinian în problema monahală. Nota era alcătuită după ce întâistătătorul român protestase faţă de intenţia manifestată de UCECOM de a nu mai face comenzi către atelierele mănăstireşti, aspect semnalat şi de mitropoliţii Iustin al Moldovei şi Firmilian al Olteniei. În această situaţie, Dumitru Dogaru avea în vedere următoarele puncte pentru discuţia cu patriarhul român:
„1. Suntem de părere să i se arate Patriarhului Justinian că: numărul actual al călugărilor este cel mai mare înregistrat vreodată în ţara noastră (circa 5.814 azi, faţă de 3.300 înainte de Cuza, 2.320 în anul 1920, circa 4.000 în 1944 etc.); scopul comenzilor date de UCECOM a fost de a da de lucru călugărilor, de a stârpi vagabondajul şi cerşetoria acestora şi nu acela de a da prilej stareţelor de a recruta tinere fete în monahism, cum s-a întâmplat în toate mănăstirile; conducerea Bisericii Ortodoxe nu a luat nici o măsură faţă de pătrunderea în monahism a unor elemente criminale, reacţionare sau leneşe – care au căutat să facă din mănăstiri focare ostile regimului nostru (a se reaminti ce s-a întâmplat la Tudor Vladimirescu, Sihastru, Bistriţa, Sâmbăta, Neamţ, Viforâta, cei arestaţi în prezent etc.); conducerea Bisericii Ortodoxe nu a examinat niciodată creşterea numărului călugărilor şi al mănăstirilor în raport cu: nevoile reale ale Bisericii, cu posibilităţile de întreţinere, cu calitatea morală şi cetăţenească a noilor veniţi.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
