Monahismul românesc la începutul regimului „democrat-popular“ (X)

O altă modalitate a autorităţilor comuniste de controlare şi de limitare a forţei monahismului a constat în regruparea personalului monahal, prin aducerea vieţuitorilor din aşezămintele izolate şi din aglomeraţiile urbane în cele care aveau capacităţi de cazare. Într-un referat al Securităţii din martie 1949, întocmit probabil după evidenţele făcute de Ministerul Cultelor, se arăta că multe schituri şi mănăstiri erau „aşezate mai ales în regiuni muntoase şi greu de supravegheat“. Din acest motiv, acestea „constituie o gravă preocupare a autorităţilor, pentru că mereu se descoperă legături între călugări şi călugăriţe, pe de o parte, şi elemente subversive, pe de altă parte.

Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente