Moaștele Sfântului Irodion de la Mănăstirea Lainici, din județul Gorj, vor fi aduse în pelerinaj în Capitală, cu prilejul sărbătorii Înălțării Sfintei Cruci, al doilea hram al Bisericii „Sfântul Vasile” – Victoria. Sfintele moaște vor fi purtate în procesiune pe Calea Victoriei, sâmbătă, 13 septembrie, împreună cu racla ce conține un fragment din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci și părticele din moaștele a șapte sfinți, din patrimoniul sacru al parohiei bucureștene.
Este al patrulea an în care Parohia „Sfântul Vasile” – Victoria organizează, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, procesiunea „Calea Sfintei Cruci, scară către cer!”, aducând de fiecare dată câte o rază de lumină și bucurie credincioșilor din Capitală. În acest an, întrucât este Anul omagial al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Euharistii, la hramul bisericii vor fi aduse spre închinare moaștele Sfântului Irodion, marele duhovnic de la Mănăstirea Lainici, în viața căruia cele două Sfinte Taine au lucrat în chip minunat, înălțându-l pe culmile desăvârșirii. duhovnicești.
Programul liturgic de hram la Biserica „Sfântul Vasile” – Victoria începe de sâmbătă, 13 septembrie, de la ora 15:00, cu primirea moaștelor Sfântului Irodion, aduse de o delegație din Mitropolia Olteniei, după cum ne-a declarat Pr. Paroh Cristian Trandafir.
Între orele 16.00-19.00 se va săvârși Slujba Vecerniei Mari, Litia și Acatistul Sfintei Cruci, iar între orele 19.00-21.00 se va desfășura Procesiunea cu cele două Racle în care se găsesc Moaștele Sfântului Irodion de la Lainici, Lemnul Sfintei Cruci și Moaștele a Șapte Sfinți.
Procesiunea va fi deschisă de Sfânta Cruce, de toacă, apoi de Ripide, Steaguri, Sfinte Icoane, după care urmează diaconii cădind în fața Sfintelor Racle cu Lemnul Sfintei Cruci și a Sfântului Irodion de la Lainici, ce vor fi purtate de preoți. Sunt invitați autoritățile locale din cadrul Primăriei Sector 1, ce au sprijinit desfășurarea pelerinajului, apoi credincioșii ce vor purta cruciulițe la gât sau o Sfântă Cruce în mână, spre mărturisire a dreptei credințe, folos duhovnicesc și cinstire a Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos de pe cel mai prețios Altar – Sfânta Cruce.
Pe parcursul pelerinajului, cântăreții, preoții și credincioșii vor intona cântări de preacinstire a Sfintei Cruci și a Sfântului Irodion de la Lainici, tropare și condace.
După ce se va înconjura parcul Nicolae Iorga (ce se află vizavi de Academia Română de pe Calea Victoriei) și Troița-Monument special amenajată în mijlocul parcului, ridicată în anul 2011 în memoria marelui istoric Nicolae Iorga, a eroilor neamului ce au intrat pe Calea Victoriei și spre cinstirea Sfintei Cruci, procesiunea se va instala în fața scenei amenajată cu sprijinul Primăriei Sectorului 1. Se vor susține câteva alocuțiuni scurte legate de Anul Omagial al Sfintei – Spovedanii și al Sfintei Euharistii. Apoi se va susține un scurt concert de cântări religioase, de unul din corurile celebre bisericești.
Pelerinajul se va încheia cu înapoierea în biserica Sfintei Cruci și a Sfântului Vasile cel Mare, unde se vor depune Sfintele Racle pentru închinarea tuturor credincioșilor, timp în care se vor cânta Acatistele Sfântului Irodion de la Lainici și Acatistul Sfintei Cruci. Biserica va sta deschisă până la închinarea ultimului credincios.
Duminică, între orele 08.00-12.00 se va oficia – Slujba Utreniei, urmată de Sfânta Liturghie care va fi slujită de un Arhiereu, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi; in timpul sfintelor slujbe, credincioșii au posibilitatea să se închine la Lemnul Sfintei Cruci și la Sfintele Moaște.
Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită de creștinii ortodocși în fiecare an pe 14 Septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii Lemnului Sfintei Cruci.
În această zi sărbătorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
1. Aflarea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul și înălțarea ei solemnă în fața poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335, în biserica învierii;
2. Aducerea Sfintei Cruci de la perșii păgâni, în anul 628, în vremea împăratului bizantin Heraclie, care a depus-o cu mare cinste în biserica Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfânta Cruce a fost aflată din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia, s-au găsit sub Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul și care sunt crucile tâlharilor răstigniți odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălțarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Procesiune cu Lemnul Sfintei Cruci la Ierusalim
Când împăratul persan Hosroe a cucerit Ierusalimul, în anul 614 d.Hr., a luat cu el Crucea Domnului în Persia. Sfânta Cruce a rămas aici timp de paisprezece ani, până când împăratul Heraclie a învins pe perși în anul 628 d.Hr. și a dus Sfânta Cruce în Ierusalim.
După reîntoarcerea în Ierusalim, Lemnul Sfintei Cruci a fost împărțit în părticele mici și trimis la diferite biserici. Dar, ca „Putere a lui Dumnezeu”, Crucea Domnului își păstrează în lume taina și lucrarea ei, vie și întreagă. Ea rămâne cel mai sfânt Altar al celei mai sfinte Jertfe: Dumnezeiasca Jertfă a Răscumpărării lumii întregi și deci a noastră a tuturora, o dată pentru totdeauna, în veci și de-a pururi. Acestei „Puteri a lui Dumnezeu” i se spune: „Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim!” înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Viața Sfântului Irodion de la Lainici
S-a născut în 1821 la București primind numele la botez de Ioan. Pe la vârsta de 20 de ani intră ca viețuitor la Mănăstirea Cernica, atras fiind de viața isihastă ce se trăia aici, sub oblăduirea starețului Calinic. în 1846 este tuns în monahism, primind numele de Irodion. Odată tuns în monahism, tânărul monah Irodion conștientizează marea vocație la care a fost chemat adăugând nevoință peste nevoință. Era foarte iubitor de frați, nu discredita pe nimeni niciodată, se ferea de orice vorbire de rău, postea foarte mult, dormea doar 3-4 ceasuri pe noapte și făcea sute de metanii pe zi. Prin aceste nevoințe devine foarte iubit de toată obștea, impunând mult respect și apreciere chiar și față de starețul său.
În septembrie 1850 starețul său Calinic este hirotonit episcop la Râmnicu Vâlcea unde și-a luat cu el mai mulți ucenici pentru a-i fi spre ajutor în refacerea episcopiei amintite ce era Intr-o vizibilă decădere.
Printre ucenicii luați este și monahul Irodion pe care-l va detașa pe la sfârșitul anului 1851 la Schitul Lainici de pe Valea Jiului și pe care-l va hirotoni în diacon și apoi în preot în anul 1853, numindu-l ecleziarh. Iar în 1854 îl numește stareț la schitul Lainici. între 1854-1900 starețul Irodion a păstorit 41 de ani acest schit cu mici intermitențe. A fost cel mal longeviv stareț al schitului Lainici din toate timpurile.
După moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic, episcopul, își ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, starețul de la Lainici. Astfel ucenicul îi devine duhovnic avei. Nu după mult timp, cucerindu-se de evlavia sa, Sfântul Calinic îl va numi „Luceafărul de la Lainici”. Simțea o mare ușurare, avea o aleasă încredere și deosebită apreciere la adresa starețului Irodion.
Venea foarte des la Lainici Sfântul Calinic la povață și spovadă. Se cunoaște faptul că spre sfârșitul vieții avea la sufletul său acea triadă de mănăstiri – Cernica, Frăsinei și Lainici, la care ținea foarte mult și pe care le susținea în rugăciunile sale.
Cuviosul Irodion, ca toți marii sfinți, a avut foarte multe ispite din partea confraților săi, dar el, formându-se în duhul isihast cernican, le biruia cu smerenie și cu răbdare. Cu cât înainta în virtute, cu atât i se înmulțeau ispitele, călindu-se în ele precum aurul în foc. Acesta fiind paradoxul sfințeniei – suferința.
Foarte repede își duce faima atât în Oltenia cât și dincolo de Carpați, în Transilvania Imperiului Austo-Ungar. Devenise făcător de minuni din viață. Avea și puterea de a alunga duhurile necurate din oameni, îi radiografia la prima vedere, spunându-le păcatele lor și cele ale înaintașilor lor.
La un moment dat îi aduce în dar, o femeie ce locuia în acești munți, un vas cu lapte. Cuviosul îi refuză categoric vasul cu lapte spunându-i că nu-l primește, deoarece nu-i de la capra ei.
– Ba nu, părinte, de la capra mea este. L-am muls acum, este proaspăt.
– Nu, femeie, nu-l primesc pentru că nu mai este cu adevărat de la capra ta.
Aseară ai dat-o diavolului și foarte des ai acest obicei rău. De aceea, pentru că ai dat diavolului capra, laptele nu mai este al ei, ci al diavolului. Te rog iartă-mă, dar nu-l primesc!
Vădită femeia fiind de păcat s-a întors acasă cu laptele cerându-și iertare și făgăduindu-i că nu va mai drăcui niciodată.
Deci observăm cum starețul Irodion era văzător cu duhul. Foarte multă lume se vindeca și afla alinare de la el. Înainte de moartea sa anunță pustiirea vremelnică a mănăstirii Lainici, care se întâmplă în primul război mondial.
Pe 3 mai 1900 Cuviosul Irodion se mută la Domnul.
Sfântul Calinic l-a numit pe cuviosul Irodion „Luceafărul de la Lainici” deoarece cu adevărat a fost un mare luceafăr, un mare luminător și rugător. Sfântul Irodion este ultima verigă a lanțului neo isihast românesc din sec. XIX.
Neo isihasmul românesc începe la sfârșitul secolului al XVIII-lea prin Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, Sfântul Paisie Velicikovschi Starețul de la Neamț, Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălul, Sfântul Calinic de la Cernica și continuă cu Sfântul Cuvios Irodion, Starețul de la Lainici.
Anul 2014 este dedicat Sfinților martiri Brâncoveni și sfetnicului Ianache la împlinirea a 300 de ani de la martiriul lor din Constantinopol.
Tot anul acesta este socotit anul omagial al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Euharistii în Patriarhia Română. Astfel, cu binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel aducem în această procesiune pe Sfântul Irodion – „Luceafărul de la Mănăstirea Lainici”. Sfântul Irodion a fost ucenicul dar și duhovnicul Sfântului Calinic de la Cernica. De la el învățăm că fiecare dintre noi credincioși sau slujitori trebuie să avem un duhovnic la care să ne spovedim și apoi să ne împărtășim în mod frecvent.
De asemenea, învățăm că trebuie să conștientizăm, să ne asumăm și să ne mărturisim păcatele pentru a dobândi de la Dumnezeu iertare și folos spre dobândirea împărăției Cerurilor. Fără acest exercițiu de smerenie și pocăință precum și de împărtășire cu Mântuitorul Hristos nu ne putem mântui.
Cu această venire în București a moaștelor Sfântului Irodion de la Lainici împlinim și un eveniment istoric. Anul acesta se împlinesc 160 de ani de la numirea sa ca stareț al Mănăstirii Lainici, 5 ani de la descoperirea sfintelor moaște, 3 ani de la canonizare și este prima revenire în Bucureștiul natal de la plecarea sa în pământul Olteniei – de data aceasta ca sfânt.
