La demersul făcut de Patriarhul României Miron Cristea, prin Episcopul Visarion al Hotinului, Patriarhul Damianos al Ierusalimului a răspuns cu scrisoarea nr. 514, din luna iulie 1931, în care spune:
„Reprezentanța de sub conducerea Preasfințitului Episcop al Hotinului, Visarion, sosind cu bucurie în Sfânta Cetate, ne-a prezentat scrisoarea Preafericirii Voastre cu nr. 460, din 23 martie, privitoare la dorința, pe care de altfel și altă dată a exprimat-o Preasfânta Biserică a României, de a poseda în Sfânta Cetate o mănăstire, cea a Sfinților Arhangheli, cu scopul ca poporul român să aibă aici la îndemână un adăpost propriu pentru închinătorii săi.
Reprezentanța sosind aici în Săptămâna Patimilor, din pricina sărbătorilor, a fost greu ca în timpul acela chestiunea aceasta să poată fi cercetată de către Sfântul Sinod, iar după aceea, reprezentanții au plecat grăbiți în țara lor. Survenind și alte lucrări, Sfântul Sinod abia acum a putut lua în cercetare chestiunea și din această pricină am întârziat și cu răspunsul datorat.
Patriarhatul nostru, din datorie, pune multă grijă pentru găzduirea evlavioșilor închinători veniți din toate țările ortodoxe în Pământul Sfânt și îndeosebi pentru cei veniți din toate țările ortodoxe în Pământul Sfânt, și îndeosebi pentru cei veniți din evlavioasa Românie, pentru care și ia măsurile cuvenite ca multe părți din sfintele slujbe să le audă în limba lor și din aceasta au nu mică mângâiere.
Pentru prezent, îndeplinirea dorinței Preasfintei Biserici din România de a avea în posesiunea sa una din vechile mănăstiri din Sfânta Cetate, adică cea a Sfinților Arhangheli, Sfântul Sinod privește această chestiune ca foarte grea, nu numai din pricina celorlalte dificultăți, care realmente implicit sunt legate de aceasta, dar și din pricină că sfânta mănăstire despre care este vorba este cuprinsă într-o serie de firmane date Patriarhiei de către guvernul precedent și orice schimbare în conținutul acestor firmane se socotește ca atingând statutul consacrat, și de aceasta se leagă multe greutăți, cu ale căror urmări Patriarhatul nostru ar fi greu să se încarce”.
Așadar, răspunsul Patriarhiei de Ierusalim, mult întârziat și restrâns, a fost formal, doar în legătură cu cedarea Mănăstirii Sfinților Arhangheli, fără a se aminti nimic de celelalte variante despre care Delegația a vorbit, precum înlesnirea de a ni se da cu plată câteva loturi din Nicheforie și, în fond, a fost și de această dată categoric negativ.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
