„Singura soluție adevărată pentru problemele noastre este viața cu Dumnezeu”, afirmă Mitropolitul Teofan al Moldovei și Bucovinei în Pastorala de Paști. Înaltpreasfinția Sa explică și ce înseamnă aceasta.
„Sora lui Lazăr cel mort de patru zile avea credința aceasta că, la sfârșitul veacurilor, fratele ei va învia. Este aceeași înțelegere pe care și astăzi o au unii dintre creștini, raportându-se la înviere doar ca la un eveniment îndepărtat, așezat undeva la sfârșitul istoriei”, scrie Mitropolitul Teofan.
Dar răspunsul lui Hristos – „Eu sunt învierea și viața!” (Ioan 11, 25) – ne dezvăluie că „viața veșnică nu este o realitate abstractă, impersonală, o fericire nedefinită”, remarcă Înaltpreasfinția Sa.
Întâlnirea cu Hristos, întâlnire cu Viața Însăși
În acest sens, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei îl citează pe teologul Georgios Mantzaridis, care afirmă că viața veșnică este Însuși Hristos. „Aceasta înseamnă că întâlnirea cu Hristos este întâlnire cu Viața Însăși. Împărtășirea cu Hristos este împărtășire de Viața cea adevărată”, subliniază Părintele Mitropolit Teofan.
„De aceea, mântuirea noastră se realizează doar prin întâlnirea cu Hristos și prin strădania de a rămâne și a ne adânci în relația personală, nemijlocită, cu El: Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic (Ioan 15, 4-5)”.
„În măsura în care este trăită real și adevărat întâlnirea și unirea cu Dumnezeu, viața și făptuirea omului devin asemenea vieții și făptuirii dumnezeiești. După cum Hristos este Dumnezeu și Om, creștinul adevărat ajunge el însuși să ducă o viață deopotrivă dumnezeiască și omenească”, scrie Înaltpreasfinția Sa.
„El nu mai trăiește izolat, separat, rupt de Dumnezeu, ci gândurile, cuvintele, faptele lui poartă pecetea prezenței harului dumnezeiesc. Departe de a-și pierde identitatea sa, el devine cu adevărat unic și personal, făcându-și al său modul de a fi al lui Dumnezeu: el are gândul lui Hristos (1 Corinteni 2, 16), se raportează la semenii săi nu oricum, ci așa cum a făcut-o și Hristos (Romani 15, 7), întrucât are conștiința faptului că este templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 6, 19).”
Gândul nostru să fie cu Hristos
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei asigură că, „dacă suntem cu Dumnezeu, în familie ne e mai bine. Singurătatea este, de asemenea, trăită mai cu nădejde. Cu Dumnezeu, succesul nu ne duce la mândrie, iar înfrângerea nu ne aruncă în disperare”.
„Întrucât mulți dintre cei care conduc destinele Țării sunt fii ai Bisericii, avem încredințarea că ei se îngrijesc pentru binele ei”, mai transmite părintele mitropolit.
„Pe lângă analize atente, consultări oneste, abordări profesionaliste așteptăm de la mai marii noștri, ai orașelor, satelor și Țării, să fie conștienți de faptul că rațiunea umană autonomă nu este suficientă. De aceea, nădăjduim ca deciziile lor majore să fie inspirate din Evanghelia lui Hristos, să n-o contrazică pe aceasta, singura care nu greșește.”
În final, pastorala include un citat din Sf. Sofronie de la Essex, care spunea:
„Să fie gândul nostru acolo unde este Hristos. Atunci, rugăciunea noastră va fi cu El și nu va rămâne mult loc patimilor. Ne vom obișnui să trăim în acest fel și, printr-o astfel de viețuire pașnică, vom reclădi întreaga noastră ființă. În viață nu este nimic banal, mărunt, neînsemnat. Păstrându-ne mintea în Dumnezeu, este ușor să păzim toate legile, rânduielile și limitările exterioare fără a ne înrobi lor. Formele exterioare ale vieții se împletesc ușor cu cugetul duhovnicesc”.
Citește textul integral al pastoralei aici.
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Mircea Florescu
