La 143 ani de la mutarea în veșnicie, Mitropolitul Nifon Rusailă a fost pomenit la Mănăstirea Cernica.
Slujba Parastasului a fost oficiată de arhim. Nectarie Șofelea, Exarh administrativ al Arhiepiscopiei Bucureștilor, împreună cu părinții profesori de la Seminarul Teologic din București, instituție de învățământ ce poartă numele marelui Mitropolit Primat.
Ierarhul fost ales mitropolit al Ungrovlahiei în 1850. Păstorirea sa este legată de unele dintre cele mai importante perioade pentru Ţările Române.
A fost preşedintele Divanului Ad-hoc din Bucureşti şi al Adunării elective care a hotărât ca Alexandru Ioan Cuza să fie domnitor al celor două principate româneşti.
Prin activitatea Mitropolitului Nifon Rusailă pe plan politic și religios, descoperim un om de mare capacitate, care a avut inspirația, într-un moment unic, de a-i convinge pe membrii Adunării elective să aleagă același domn și în Țara Românească și în Moldova.
El a conştientizat că singura cale de a se uni cele două Principate este această dublă alegere a domnului Alexandru Ioan Cuza și numai prin această decizie se va putea înfăptui unirea dintre cele două state care vorbesc aceeași limbă, au aceleași obiceiuri și cred în același Dumnezeu, a spus arhim. Nectarie.
După formarea organismelor de conducere ale statului, Mitropolitul Nifon a fost primul președinte al Senatului României.
De asemenea, a fost un ierarh iubitor de cultură care a sprijinit învățământul teologic și pe tinerii studioși.
„Sub păstorirea lui s-au redeschis seminariile eparhiale închise în timpul revoluției din 1848. Tot el este cel care a înființat al doilea Seminar Teologic din București, în anul 1872, acest seminar întreținându-se din fondurile lăsate de mitropolit și din moșia Bisericii Letca Nouă”, a evidenţiat arhim. Nectarie.
Seminarul înființat de Mitropolitul Primat Nifon a funcționat în București alături de Seminarul Central până în 1948, când autoritățile comuniste au dispus desființarea acestora.
În 1852 a înființat o tipografie a Mitropoliei, menită să continue tradiția tipografică de la București, începută la sfârșitul secolului al XVII-lea.
Tot Mitropolitului Nifon i se datorează restaurarea Mănăstirii Zamfira, a Schitului Cetățuia din Râmnicu Vâlcea și construirea bisericii din Letca Nouă.
La final, părintele exarh Nectarie Șofelea a precizat că „se cuvine să păstrăm și să cinstim memoria acestui mare și sfânt ierarh având datoria să ne rugăm pentru unitatea românilor de pretutindeni, ideal pentru care străbunii noștri s-au jertfit”.
În data de 1 ianuarie 1865, domnitorul Cuza i-a acordat titlul de Primat al României, care era socotit în mod oficial ca o consecinţă a unificării administraţiilor bisericeşti din amândouă ţările române.
Foto credit: Mănăstirea Radu Vodă
