Arhiepiscopia Greacă a Americii a distribuit pe site-ul propriu două ghiduri de prevenire a traficului de persoane realizate de guvernul SUA: o versiune este destinată liderilor religioși (preoți parohi, președinți de comitete parohiale și alții asemenea), iar cealaltă lucrătorilor cu tineretul din aceste comunități.
Documentele includ sfaturi practice pentru identificarea posibilelor victime, studii de caz, descrierea mediilor în care traficanții își recrutează victimele și date de contact utile pentru a cere ajutor.
Un capitol special este destinat combaterii unor prejudecăți sau mituri referitoare la acest fenomen, informații care pot ajuta la identificarea mai ușoară a victimelor.
Mit și adevăr despre traficul de persoane
Mit: Când cineva este traficat, este răpit și transportat în afara comunității.
Adevăr: Pot fi traficate și persoane care își continuă viața în comunitatea lor, doar că prezintă anumite semne care pot avertiza cu privire la trauma prin care trec. Poți ajunge în situația de a fi traficat(ă) printr-un proces treptat, uneori în câteva săptămâni sau luni de manipulare, conducând în final la exploatare. Victimele pot părea că au liber arbitru, dar sunt adesea controlate de traficanți prin frică și alte forme de manipulare psihologică. Este posibil ca ele nici să nu se identifice ca victime.
Mit: Traficanții sunt în general în vârstă, iar victimele tinere.
Adevăr: Persoana care atrage un tânăr într-o situație de trafic este adesea unul dintre colegii săi, un membru al familiei sale sau cineva în care crede că poate avea încredere. Traficanții pot fi de orice rasă, sex sau vârstă.
Mit: Numai fete sunt traficate în scopul exploatării sexuale.
Adevăr: Atât fetele, cât și băieții pot deveni victime ale traficului în scopul exploatării sexuale.
Mit: Victimele traficului de persoane renunță la școală.
Adevăr: Tinerii care frecventează școala și sunt implicați în activități comunitare sunt în continuare expuși riscului de a deveni victime ale traficului de persoane. Chiar și în timpul unei experiențe de trafic, o victimă poate continua să frecventeze școala în mod regulat și să participe la programele obișnuite.
Mit: Traficanții vizează victime pe care nu le cunosc.
Adevăr: Traficanții vizează persoane vulnerabile pe care le cunosc deja. Acestea pot fi prieteni, rude sau cunoștințe ale altor persoane pe care le exploatează.
Mit: Munca forțată nu există în firmele care funcționează legal.
Adevăr: Munca forțată are loc în orice întreprindere, fie ea funcționând legal sau ilegal, și în orice domeniu de activitate: saloane de masaj, curățenie, agricultură, construcții, fabrici, baruri, restaurante și hoteluri.
Cum sunt recrutate victimele
Mediile din care traficanții își recrutează victimele:
- Internetul, rețelele sociale și aplicațiile de dating;
- Locuri populare de întâlnire: malluri, parcuri, concerte și alte adunări publice, noduri de tranzit (aeroporturi, gări);
- Școli (prin intermediul colegilor de aceeași vârstă deja recrutați);
- Centre sociale, cămine rezidențiale pentru tineri (profitând de situația de vulnerabilitate a beneficiarilor acestora).
Metoda de recrutare preferată este așa-zisa metodă LOVERBOY, prin care traficantul câștigă încrederea victimei făcând-o să se îndrăgostească de el și să simtă sprijinul și atenția îndelung căutate în el, apoi o convinge sau o obligă să se prostitueze.
Vezi și:
- A apărut ghidul în limba română care-ți spune cum poți recunoaște și ajuta victimele traficului de persoane: Jumătate sunt copii
- Care sunt semnele că un membru al unei comunități religioase ar putea fi o victimă a traficului de persoane
Foto credit: Freepik
