Calendar Ortodox, 1 mai

Sf. Proroc Ieremia

Sfântul Proroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preoţilor, în partea lui Veniamin, cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, născut după tată, Helchie, mai marele preot.

El a fost ales şi sfinţit proroc din pântecele maicii sale, precum însuşi Domnul i-a prezis despre aceasta: Mai înainte de a te zămisli în pântece te-am cunoscut şi mai înainte de a ieşi tu din coapse te-am sfinţit şi te-am pus proroc între neamuri.

Sfântul Ieremia, după mărturia Sfântului Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, a fost feciorelnic în toată vremea vieţii sale şi trimis de Dumnezeu preot, învăţător şi proroc. El a început a proroci din vârstă copilărească, precum este arătat în capitolul întîi al cărţii lui.

Tropar glasul 2
A proorocului Tău, Doamne, Ieremia pomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.

Sf. Cuv. Mc. Eftimie, Ignatie și Acachie

Se săvârşeşte pomenirea acestor trei sfinti noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaş ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Manastirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se gasesc si capetele mucenicilor.

Eftimie, ce se trăgea cu neamul din Demiga Peloponesului, şi în Constantinopol la anul 1814, la douăzeci şi două martie în Duminica Floriilor, prin sabie s-a nevoit. Sfântul nou mucenic Eftimie este pomenit aparte si in ziua de 22 martie.

Ignatie cel ce se trăgea din Zagora veche şi în Constantinopol, în acelaşi an, la opt octombrie, prin sugrumare s-a săvârşit. Sfântul nou mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.

Acachie, cel ce se trăgea din Tesalonic şi în Constantinopol la anul 1815, la întâi mai, prin sabie s-a săvârşit.

Sf. Tamara

Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea şi a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată la vârsta de 18 ani.

Numele Tamara este de origine ebraică și înseamnă „palmier”. Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea și a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani.

Căsătoria cu Yuri, fiul prințului Andrei Bogoliubsky de Vladimir-Suzdal, nu i-a adus fericire, căci noul rege avea un caracter nestatornic și era lipsit de credință. În cele din urmă, Yuri a fost alungat la Constantinopol.

În anul 1195, când regatul Georgiei a fost invadat de armata turcă, regina Tamara s-a rugat neîncetat pe unul dintre dealurile Mănăstirii Metekhi, până ce a aflat că armata ortodoxă georgiană a învins armata musulmană. În decurs de câțiva ani, armata georgiană a ajuns să fie cunoscută drept protectoarea transcaucazilor datorită credinței Tamarei și a poporului ortodox.

Mulți ani mai târziu, unul dintre sultanii Curții Otomane i-a trimis reginei Tamara propunerea de a se converti la islam. Regina Georgiei a refuzat. În perioada imediat următoare, armata georgiană i-a învins pe turci la Basini, fapt important pentru întreaga lume creștină.

Odată, extenuată de intensele rugăciuni și de lucrul de mână, Tamara a ațipit și a avut o viziune. A văzut un tron aurit împodoit de bijuterii, iar când s-a apropiat de el, un bătrân a oprit-o. După ce s-a trezit din vis, Tamara a înțeles imediat semnificația visului și a cusut cu mâinile ei veșmintele pentru doisprezece preoți.

Altă dată, în timp ce se pregătea să ia parte la Liturghie, și-a atașat la cureaua din jurul mijlocului rubine strălucitoare. În timp ce se îmbrăca, unul dintre slujitori a venit la ea și i-a atras atenția asupra unui cerșetor care aștepta pomană în fața porții.

După ce s-a îmbrăcat, a mers afară, la porțile mănăstirii, dar nu a mai găsit pe nimeni acolo. Foarte supărată, și-a dat seama că numai acea curea cu rubine a ispitit-o. Și-a dat-o jos imediat și a dăruit pietrele prețioase mănăstirii din Gelati.

Cu multă generozitate, regina Tamara a înzestrat mănăstiri nu numai din Georgia, dar și din Palestina, Cipru, Grecia, Muntele Athos, Bulgaria, Macedonia, România, Constantinopol. Au fost construite și multe mănăstiri în Georgia. Regina Tamara a abolit condamnarea la moarte și toate formele de tortură corporală.

Viața ascetică dusă de regină: posturi, rugăciuni îndelungate, metanii, un pat de piatră pe care dormea câteva ore pe noapte, a dus la șubrezirea sănătății. Mult timp, regina Tamara a refuzat să vorbească despre starea sănătății ei. În cele din urmă, din cauza durerilor, a acceptat ajutorul doctorilor, dar aceștia nu i-au putut da un diagnostic exact.

Locul unde a fost înmormântată regina Tamara rămâne până astăzi un mister. Există păreri care spun că mormântul ei este în orașul Gelati din Georgia, alții spun că moaștele sale se află în Mănăstirea „Sfânta Cruce” din Ierusalim.

Sfânta Tamara este pomenită în calendarul ortodox pe data de 1 mai. Ea este și protectoarea poeților și a scriitorilor.

Sf. Cuv. Isidora

Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al patrulea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Ea și-a luat greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită. Celelalte maici o disprețuiau atât de mult, încât nu voiau să mănânce cu ea. De aceea, rămânând la bucătărie, făcea acolo toate treburile și era ștergarul mănăstirii, împlinind cu fapta ce s-a scris: „De se socotește cineva înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept” (1 Cor. 3, 18).

Aceasta, având o cârpă zdrențăroasă pe cap, în vreme ce toate celelalte erau împodobite cu culion, își săvârșea astfel rânduiala. Pe ea n-a văzut-o nici una dintre cele 400 de maici ce se nevoiau în acea mănăstire mâncând în anii vieții ei; ea nu se așeză la masă, nici nu luă vreo bucată de pâine, ci se mulțumea să șteargă fărâmiturile de pe mese și să spele murdăria de pe ele. Nu ocăra niciodată pe cineva, nu cârtea, nu grăia puțin sua mult, chiar de era lovită sau batjocorită, sau ocărâtă sau injuriată.

La un moment dat, Sfântului Cuvios Pitirim, pustnic de pe muntele Porfiriti, i se arată un înger care i-a spus că dacă dorește să întâlnească o femeie mai evlavioasă ca el să se ducă în mănăstirea unde se afla cuvioasa Isidora.

Sfântul s-a dus la mănăstire, iar toate maicile l-au întâmpinat pe acesta. Doar cuvioasa Isidora a fost lăsată în bucătărie, fiind numită nebună de surorile ei de mănăstire. Sfântul Pitirim cere să o vadă și pe cuvioasa Isidora, iar maicile acceptă ezitant această cerere. Când apare cuvioasa Isidora, sfântul cuvios cade la picioarele ei și îi cere binecuvântare.

Maicile din mănăstire se uimiră de acest gest, însă Sfântul Pitirim le ceartă și le spune că Sfânta Isidora este maica lor și a lui. Auzind ele acestea, îi căzură la picioare și-și mărturisiră toate greșelile lor: una de a-i fi aruncat apă în spatele cuvioasei maici, alta de a o fi lovit cu pumnii, alta de a-și fi suflat nasul asupra ei. Și toate își arătară batjocurile lor deosebite. Iară el, după ce se rugă pentru ele, plecă.

După puține zile, Cuvioasa Isidora, nesuportând slava și cinstea surorilor și simțindu-se împovărată de laude, ieși din mănăstire și nimeni nu știu unde se duse și cum sfârși.

Pomenirea Sfintei Cuvioase Isidora este săvârșită de Biserica Ortodoxă Română și de cea Greacă în ziua de 1 mai.