Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu-i dea lui biruința aceea, ci numai lui Dumnezeu.
Din sus de târgul Vasluiului, la Podul Înalt, ce-i mai zice și al lui Ștefan Vodă, tăbărâseră oștile turcești multe ca frunza și iarba.
Ștefan, cu puținii lui oșteni, le aține calea… dar cum să se încumeteze el să sfarme o oaste atât de înfricoșătoare, când unui moldovean era să i se împotrivească trei turci?
– Doar o minune dumnezeiască mă va mântui, grăi Ștefan inimoșilor săi oșteni din jurul lui.
Sultanul turcesc avea la îndemână călăreți neîntrecuți, pe cai arăbești, iuți ca săgeata; tunuri îndemânatice, cărora cele mai mari cetăți nu le stătuseră în cale, ieniceri plini de îngâmfare, obișnuiți cu războiul și cu biruința…
Ștefan se încumetă să ducă în fața unei oștiri atât de puternice mai mult muncitorii pământului strămoșesc: oamenii de sapă și de plug, care aveau drept podoabă minteanul (haină țărănească, scurtă și cu mâneci) și sumanul (haină țărănească lungă până la genunchi) zilelor de sărbătoare.
– Cu Dumnezeu înainte, dragii mei oșteni, căci de la Dânsul numai va putea să ne vină mântuirea! strigă Ștefan voinicilor săi. Și, iute și neastâmpărat cum era, sări cel dintâi în mijlocul turcilor.
Și atunci, minune! S-au clătinat ienicerii nebiruiți, s-au înfricoșat călăreții oțeliți și au amuțit tunurile; iar sultanul a luat-o la fugă în josul țării către Dunărea bătrână, pe unde venise. Iar Ștefan s-a întors fără mândrie în târgul Vasluiului, tot așa cum pornise, și a îngenuncheat înaintea altarului, aducând lui Dumnezeu laudă pentru acea biruință. A chemat în jurul său pe toți vitejii de la Podul Înalt, le-a dat ranguri mari în oștire, făcând boieri pe plugarii săi.
Le-a poruncit să postească toți, cum va face și el timp de patru zile, numai cu pâine și apă. A dat veste în toată țara, ca nimeni să nu-i dea lui biruința aceea, ci numai lui Dumnezeu, că el – Ștefan – nu poate să se mândrească cu așa minune.
A postit Moldova toată după porunca lui Ștefan Vodă și l-a numit poporul său dreptcredincios Sfântul Ștefan, așa cum i se cădea.
(Ștefan cel Mare și Sfânt-portret în legendă, Sfânta Mănăstire Putna, 2003, pp. 83-85)
