Mihai Grigoriu, paracliser la Catedrala Patriarhală, povestește cum este să fii „majordom” al casei Domnului

Cu preotul sau arhiereul în centrul cultului divin, prezența indispensabilă a paracliserului este adesea uitată. Prin natura și discreția rolului, persoana este de multe ori invizibilă, dar bucuria slujirii este pe măsură, fiindcă paracliserul este un fel de „majordom” al casei Domnului, spune Mihai Grigoriu, paracliser la Catedrala Patriarhală.

Cea mai mare satisfacție i-o oferă interacțiunea cu credincioșii și faptul că e martor la lucrarea discretă a Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, a explicat Mihai Grigoriu pentru Basilica.ro.

Basilica.ro: Care este slujirea paracliserului?

Mihai Grigoriu: Paracliserul este ajutorul, este cel care pregătește o slujbă de dinainte. Fie cu câteva zile înainte, când este vorba despre o sărbătoare, fie, când este vorba despre o slujbă pentru a doua zi, este cel care pregătește cele necesare pentru Sfânta Liturghie. Este cel care întreține ordinea și buna rânduială în Biserică, cel care îndrumă credincioșii pentru a respecta rânduiala din timpul slujbelor.

Basilica.ro: Cum ați ajuns paracliser la Catedrala Patriarhală?

Mihai Grigoriu: Când eram elev la Seminarul din București, la Catedrala Patriarhală era Mare Eclesiarh Părintele Antim David, acum Stareț la Mănăstirea „Schitu Măgureanu” din Capitală. Sfinția Sa mi-a acordat această încredere.

Paracliseria este una dintre cele mai frumoase trepte de pe care poate sluji un tânăr laic Biserica. De cele mai multe ori paracliserii sunt persoane tinere, care-și încep viața duhovnicească.

La slujba de Anul Nou 2019. Paracliserul și Protopsaltul Catedralei Patriarhale au binecuvântarea Părintelui Patriarh Daniel să poarte veșminte clericale. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Cred că această șansă unică în viață am avut-o și datorită educației primite de la părinți. Nu ai cum să ai dragoste față de Dumnezeu și față de sfinți dacă părinții nu ți-au oferit acest lucru.

La cinci ani eram băiat de altar. În fiecare an, de sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou, mama ne lua pe toți trei copiii la pelerinajul de pe Colina Bucuriei. Era o sărbătoare a Bucureștilor, la care trebuia să participe toată lumea. Nu era ceva obligatoriu, dar te simțeai chemat acolo.

Privind în urmă, simt că, într-un fel, Sfântul Dimitrie, care este starețul nevăzut al acestei Catedrale, m-a văzut și m-a știut din copilărie. Și, în momentul în care Sf. Dimitrie îți încredințează să faci un anumit lucru – fie și doar să deschizi ușa Catedralei de dimineață, este clar că are încredere în tine.

Dacă s-ar naște din nou, același lucru ar face

Basilica.ro: Cât de importantă este influența familiei în devenirea copilului și transformarea lui într-un bun creștin?

Mihai Grigoriu: Pentru un copil al zilelor noastre este necesar să vadă și dragostea și înțelegerea dintre părinți, nu numai de la părinte către copil. Armonia este singura artă pe care o dobândești de mic și ți-o poți păstra toată viața. Slavă lui Dumnezeu că am văzut la părinți armonia și beneficiile înțelegerii din familie.

Ziua cea mai armonioasă era duminica, pe care ne-o începeam la biserică, unde eram băiat de altar. Când ieșeam cu lumânarea din altar, prima dată mă uitam după părinții mei. Și, fiindcă-i vedeam împreună acolo, a fost pentru mine un plus și o putere, ca și cum mi-ar fi spus: Noi suntem aici! Apoi veneam toți de la slujbă și luam masa împreună.

Foto: Basilica.ro / Mircea Florescu

Pentru un copil este foarte important să-și vadă părinții alături pe drumul pe care și-l dorește. Niciodată nu ne-au impus – mie sau celorlalți doi frați mai mari ai mei – să alegem calea Teologiei. Cu toate acestea, și fratele, și sora au studiat tot Teologia – ramuri diferite.

Nici mie nu mi-a impus nimeni, ci mi-am dorit acest lucru. Am simțit libertatea să-mi aleg ceea ce-mi doresc.

Am cunoscut persoane care au fost forțate de mici să meargă la biserică. La vârsta adultă, s-au rupt cu totul de Biserică. Mi-au mărturisit chiar ei, fără să-i întreb. Au făcut-o pentru că li s-a impus zilnic, fără să trăiască acel lucru.

În cazul meu, din cei 33 de ani ai vieții, cu ajutorul lui Dumnezeu și educația părinților, 28 de ani i-am petrecut în Biserică, iar 17 ca paracliser la Catedrala Națională. Dacă m-aș naște a doua oară, tot lucrul acesta l-aș face.

Basilica.ro: Cum vă înțelegeți misiunea, slujirea pe care o aveți la Catedrală?

Mihai Grigoriu: Paracliserul este majordomul care deschide casa Sfântului Dimitrie cel Nou și-l poftește pe om în biserică. Este persoana cu care credinciosul se întâlnește prima dată dimineața. Până la venirea preotului, paracliserul este cel care primește credincioșii în casa lui Dumnezeu – care, în cazul Catedralei Patriarhale – este și casa Sfântului Dimitrie.

În funcție de cum se raportează la credincios, paracliserul îi poate aduce acestuia o dublă bucurie și împlinire sufletească: că-l întâlnește pe sfânt, dar și că poate să poarte un dialog cu cineva, mai ales la prima oră.

Sfântul care prelungește programul Catedralei

Prezența paracliserului este una discretă, de plan secund. La slujba din Duminica Ortodoxiei 2022, Mihai Grigoriu a ținut cârja patriarhală în timp ce Părintele Patriarh Daniel slujea. Foto: Basilica.ro / Raluca Ene

Basilica.ro: Care sunt provocările cu care vă confruntați la pregătirea marilor evenimente?

Mihai Grigoriu: Mi-aduc aminte că ne pregăteam pentru sărbătoarea Sfântului Dimitrie în anul 2006. Și încercam să realizăm anumite aranjamente florale pentru sărbătoare, dar nu reușeam. Sfântul Dimitrie văzând neputința, dar și dorința noastră, ne-a trimis un expert în aranjamente florale, o doamnă care ne-a ajutat.

Basilica.ro: Ce satisfacții vă oferă slujirea de paracliser?

Mihai Grigoriu: Paracliserul, ca cel care are cheile, este cel mai privilegiat slujitor al Catedralei, pentru că Sf. Dimitrie, de cele mai multe ori, lucrează direct cu el. O spun cu sfială, am trăit aceasta de foarte multe ori.

De exemplu, chiar și în lucruri aparent mărunte poți să simți voia și prezența sfântului. Sfântul Dimitrie nu se prea uită la ceas. Programul nostru liturgic este de la 16:00 la 18:00, iar programul administrativ de seară este între 19:00 și 20:00.

Însă, Sfântul Dimitrie, când știe că cineva mai trebuie să vină, face în așa fel încât paracliserul de rând în seara respectivă să nu poată să închidă catedrala la timp.

Îmi amintesc o seară din 2008, după inundațiile devastatoare din județul Suceava. Era ora 20:00, ora închiderii Catedralei, și mă tot chinuiam să închid capacul raclei, dar nu reușeam. Părea că și ușa catedralei refuza să se închidă!

Și, în timp ce mă străduiam să închid, am văzut la portița pridvorului o bătrână care nu spunea absolut nimic, doar se uita spre Catedrală și se ruga. Am întrebat-o de unde este. Mi-a spus că din județul Suceava și că a adus un pomelnic pentru Sf. Dimitrie cel Nou, să o ajute să treacă peste această greutate.

Știam despre ce este vorba, era un eveniment mediatizat. A venit, s-a închinat la Sfântul Dimitrie, a îngenuncheat, a plâns. După ce s-a închinat și a ieșit din Catedrală, am reușit și eu să închid ușa fără nicio problemă.

Și colegii mei au trăit situații similare. Nu ne mai mirăm acum dacă vedem că nu putem închide Catedrala.

Lângă primul veșmânt al Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, realizat în timpul Patriarhului Teoctist și în care sfântul este reprezentat tânăr. Foto: Basilica.ro / Mircea Florescu

Dacă este să vorbim în continuare de bucuria slujirii, unul dintre cele mai emoționante momente pe care le poate trăi un slujitor de la Catedrala Patriarhală este ceremonia de înveșmântare a Sfântului Cuv. Dimitrie cel Nou.

Se schimbă de trei ori pe an veșmintele: în ajunul Pelerinajului Sf. Dimitrie, la începutul Postului Sfintelor Paști, când sfântul, ca și  întreaga biserică, este înveșmântat cu veșminte de culoare închisă – mov sau negru, și imediat după liturghia din Sfânta și Marea Sâmbătă, când sfântul primește un veșmânt de culoare aurie, la fel ca și întreaga biserică.

Basilica.ro: Ce ne mai puteți spune despre veșmintele sfântului?

Mihai Grigoriu: Când e vorba de Sfântul Dimitrie, sunt atâtea de spus!

Veșmintele se pot realiza la Atelierele Arhiepiscopiei Bucureștilor, la Atelierul de Broderie „Altarul” sau la Mănăstirea Pasărea, dar sfântul are și veșminte realizate în tehnica de tirtir (cu fir de aur), în India. Este o broderie în relief, lucrată manual de cele mai multe ori, pentru că firul de aur se lucrează destul de greu și atunci este nevoie de o atenție distributivă.

Detaliu al veșmântului oferit de Arhim. Iustin Bulimar în perioada când era slujitor al Catedralei Patriarhale. Foto: Basilica.ro / Mircea Florescu

Un astfel de veșmânt a fost donat de Părintele Stareț al Mănăstirii Plumbuita, Iustin Bulimar, pe vremea când era slujitor la Catedrala Patriarhală. Dar sunt și credincioși care doresc să ofere un dar pentru Sfântul Dimitrie ca mulțumire.

Chipul Sfântului Dimitrie este reprezentat înaintat în vârstă pe aceste veșminte. Primul însă, cel făcut în 2004, în perioada Patriarhului Teoctist, îl reprezintă pe sfânt tânăr, cum poate să fi arătat când și-a început viața monahală. Atunci nu era stabilită încă ermeneutica picturii chipului său.

Minunea se oferă celui care răspunde chemării

Basilica.ro: Ați fost mator la câteva din minunile sfântului?

Mihai Grigoriu: Dacă Sfântul Dimitrie și-a trăit viața într-un mod discret, și minunile dăruite de el credincioșilor se întâmplă tot în același mod în care sfântul a trăit: cu discreție, pe nesimțite. Vă voi da două exemple.

Prin 2019, la catedrală am cunoscut un tânăr care mi-a povestit cum a ajuns să-l viziteze des pe cuvios. Înainte nu avea evlavie față de Biserică, nu era o persoană religioasă. Lucra la o firmă multinațională. Și, cum s-ar spune în zilele noastre, era mai open-minded decât e necesar.

Dar avea o mamă foarte credincioasă. Iar mama lui venea foarte des la Patriarhie, la Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou. La un moment dat, mama s-a îmbolnăvit de cancer și a pierdut această luptă cu boala. Lui i-a rămas în minte că mama lui avea mereu în gând să vină la Patriarhie și să se închine la Sfântul Dimitrie.

Așa că a urcat și el Dealul. Bineînțeles că, în primele zile când a ajuns la Catedrala Patriarhală, nu a înțeles foarte multe lucruri.

Însă, după o perioadă, a mărturisit cu lacrimi în ochi că, de când l-a cunoscut pe sfânt, el, care era indiferent față de credință, se simte mai aproape de mama lui. Ne-a spus că nici când mama lui trăia nu s-a simțit atât de apropiat de ea cum se simte acum, prin Sfântul Dimitrie.

Părintele Patriarh Daniel și Mihai Grigoriu, paracliser la Catedrala Patriarhală, în mijlocul credincioșilor, după slujba din 19 ianuarie 2020. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Despre un alt caz am aflat abia de curând, când am lucrat la cartea Sfântul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștilor. Cuvinte către pelerini, studii și mărturii contemporane. Prin 2004, acest om suferea de scleroză în plăci și medicii nu-i dădeau șanse.

Am aflat de el de la un prieten al său apropiat. Acesta nu l-a părăsit în acea perioadă, când până și familia îl izolase oarecum. Prietenul venea des la Catedrală și se ruga pentru sănătatea lui. Până la urmă, l-a adus și pe el. Bolnavul a mărturisit ulterior că venea mai mult din inerție, din dorința prietenului său. Nu știa că Sfântul Dimitrie îi pregătea un „ospăț” duhovnicesc.

Într-o zi, bolnavul a urcat Dealul Patriarhiei fără să fie cu prietenul său. Ceva îl îndemna să vină spre Catedrală. Fiind o zi de vineri, se oficia slujba Sfântului Maslu. Și a simțit că trebuie să rămână. Nu s-a gândit prea mult de ce în acel moment. Dar din acea zi a început să vină cu regularitate la Sfântul Maslu.

În perioada următoare, nu și-a dat seama că starea lui se îmbunătățește. Era cu gândul la problemele lui, la rezultatul pe care medicii i-l oferiseră. Dar, când s-a dus la un control de rutină, medicii au rămas uimiți. Era într-o stare de îmbunătățire accentuată, pe care el încă nu o conștientiza.

Împărțind ramuri de salcie pe Colina Bucuriei: Duminica Floriilor 2021. Foto: Basilica.ro / Mircea Florescu

Iată că minunea să întâmplă și prin prieteni, prieteni adevărați. Acest om nu era creștin practicant și nu cred că era convins de importanța și efectele duhovnicești ale slujbei Sfântului Maslu. Deci, nu se poate spune că vorbim despre un om îndoctrinat. A fost doar chemat și a răspuns chemării.

Basilica.ro: Care este cea mai frecventă lucrare a sfântului pe care ați observat-o de-a lungul timpului?

Mihai Grigoriu: Spuneam de discreția minunilor sfântului. Azi vedem oameni în putere care-și aduc mamele vârstnice la Catedrală să se închine sfântului. În perioada comunistă, aceste mame urcau Dealul Patriarhiei însărcinate cu copiii lor sau cu ei de mână și se închinau Sfântului Dimitrie.

Au trecut anii și copilul din pântece sau cel adus de ele de mână la Pelerinajul Sfântului Dimitrie cel Nou vine el de mână cu mama, doar că s-au schimbat rolurile: el este cel care o sprijină și o protejează acum.

Din ce mai observ, pot spune că omul contemporan, când intră în Catedrală, este de cele mai multe ori un om întristat. Dar vine cu nădejde și cu încredere la Sfântul Dimitrie – că are cui să-i spună ce are pe suflet după o zi de muncă. Dăruind, vei dobândi: îi dăruiește Sfântului Dimitrie problemele pe care le are.

Mulți oameni nici nu vin să-i ceară ceva sfântului, ci doar să-i spună, pur și simplu ce s-a întâmplat în viața lor. Și, în acel moment, recâștigă încrederea în ei înșiși. Asta observăm după figura pe care omul o are după ce se închină la moaștele Sf. Dimitrie.

Nu că li se rezolvă problema într-un mod miraculos după ce s-au închinat, ca și cum ar fi împlinit un ritual și s-a întâmplat minunea. Dar mulți s-au împăcat cu ei înșiși, ceea ce, pentru omul contemporan este esențial.

Această mângâiere, sau putere, se oferă într-un mod discret. Iar omul, dacă nu are atenția distributivă când se roagă Sfântului Dimitrie, nu va putea să înțeleagă niciodată ceea ce primește de la el.

Mulți oameni s-au înțeles pe ei înșiși, cel puțin v-am spus cazul tânărului acela care și-a pierdut mama, dar l-a câștigat pe Sf. Dimitrie. Câștigându-l pe Sf. Dimitrie, s-a împăcat cu el însuși, cu problemele din viața lui, iar în același timp Sf. Dimitrie a făcut și pace în familia sa.

Sfântul Dimitrie cel Nou lucrează prin oameni și îi adună pe toți laolaltă și-i transformă în prieteni. Mulți oameni au înțeles acest lucru și ne-au mărturisit că, după ce l-au întâlnit, au devenit prieteni cu alți oameni, cu oameni la care poate că nici nu s-ar fi gândit în zilele noastre să se împace. De aceea, mulți credincioși l-au numit „Sfântul Prieteniei”.

Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Comentarii Facebook


Știri recente