Poetul național Mihai Eminescu a fost pomenit duminică, după Sfânta Liturghie săvârșită la Catedrala Patriarhală, la 136 de ani de la trecerea în veșnicie.
Slujba Parastasului a fost oficiată de arhimandritul Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, împreună cu un sobor de preoți.
„Poet al neamului nostru românesc, gânditor vizionar și spirit etern, cum afirmă unii dintre eminescologi, Mihai Eminescu a fost și rămâne simbolul sufletului românesc”, a subliniat arhim. Clement Haralam.
Dorința vieții veșnice
Arhimandritul a evidențiat mai multe dimensiuni ale personalității marelui poet, precum dorința arzătoare pentru viața veșnică.
„Tema vieții veșnice este una recurentă în poezia eminesciană. Poemul Luceafărul este, poate, cea mai elocventa expresie a dorinței de transcendență, de evadare din efemer. Hiperion, simbol al poetului, refuza iubirea lumească pentru a rămâne nemuritor, chiar dacă aceasta însemna singurătate”.
De asemenea, părintele a amintit opere eminesciene cu un conținut profund religios.
„Două dintre ele poartă denumirea Rugăciune. (…) Alta se numește Răsai asupra mea în care o invocă pe Maica Domnului ca să-i aducă lumina sfântă, lină, în suflet, iar alta se numește Înviere”.
„Chiar dacă nu scrie explicit despre Iisus Hristos, în majoritatea poemelor sale întreaga viziune religioasă a lui Eminescu este permeată de o dorință adâncă de întâlnire cu Logosul Suprem, Înțelepciunea care ordonează universul și care are caracter personal”, a explicat arhim. Clement Haralam.
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu a trecut la cele veșnice în data de 15 iunie 1889, în urmă cu 136 de ani.
A a fost poet, prozator, dramaturg şi jurnalist, considerat de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. El s-a născut în data de 15 ianuarie 1850 la Botoșani sau Ipotești.
A fost activ în societatea Junimea şi a lucrat ca redactor la Timpul. A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în şedinţa din 25 ianuarie 1902.
A fost ales, post-mortem (28 octombrie 1948), membru al Academiei Române.
Sursă foto: Trinitas TV
