Mesajul Președintelui României, domnul Traian Băsescu, cu prilejul comemorării a 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni
16 august 2014
Doresc să adresez salutul meu călduros cu prilejul comemorării de astăzi care are semnificații deosebite pentru istoria și spiritualitatea românească: tricentenarul martiriului Sfinților Brâncoveni. Sărbătoarea aceasta are loc, nu întâmplător, într-un timp și într-un loc de care viața martirilor Brâncoveni este profund legată. Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2014 Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în Patriarhia Română iar Biserica Sfanțul Gheorghe – Nou adăpostește trupul voievodului martir Constantin Brâncoveanu adus în țară de către soția sa, doamna Maria, pentru a fi înmormântat în frumoasa ctitorie pe care voievodul a ridicat-o în capitala țării.
Este un eveniment important pentru Biserica Ortodoxă Română, pentru credincioșii ortodocși și, firește, este un moment extraordinar de emoționant pentru noi toți, cei care am dorit să cinstim împreună memoria unui domnitor care a însemnat atât de mult în istoria noastră, în spiritualitatea și cultura românească. Privind în urmă la ceea ce au dăruit Brâncovenii în istoria României, suntem invitați să reflectăm la exemplaritatea unui destin pe deplin asumat, în spiritul jertfei și al credinței mărturisitoare.
Cunoscut și prețuit în întreaga Europă, Constantin Brâncoveanu și-a asumat integral misiunea care i-a fost încredințată, ca voievod al Țării Românești. Într-o perioadă politică dificilă, la confluența dintre Răsărit și Apus, Constantin Brâncoveanu a răspuns în egală măsură vocației sale de om politic dar și de ctitor și cărturar, împlinind în chip strălucit destinul domnitorului luminat, preocupat de artă și cultură, asemenea marilor principi ai Renașterii. De numele său se leagă numeroase ctitorii în frumosul stil brâncovenesc, Academia domnească din București înființată la 1694, școli superioare și biblioteci care au devenit centre de cultură rivalizând cu cele din Apusul Europei și, nu în ultimul rând, tipărirea Bibliei de la București, prima ediție integrală a Sfintei Scripturi în limba română, echivalând cu un înalt act de cultură și spiritualitate, prin care domnitorul a rămas în conștiința națională. Această plurivalență a preocupărilor sale ne face să vorbim despre o epocă brâncovenească, înțelegând prin aceasta o perioadă de continuitate și înflorire în spiritul unei unități care, cu siguranță, a pregătit intrarea noastră în modernitate.
Suntem un popor cu numeroase modele demne de urmat. Noi, contemporanii, avem privilegiul de a-i cinsti cum se cuvine pe Brâncoveni și, totodată, datoria de a încerca să le urmăm exemplul. Mă bucur că evenimentul de astăzi readuce în conștiința națională una dintre cele mai strălucite figuri politice și culturale din istoria noastră medievală. Destinul Brâncovenilor, încununat de moartea lor martirică la Constantinopol în anul 1714, dovedește forța cu care un om a fost capabil să schimbe în bine destinul țării sale, chiar cu prețul jertfei propriei vieți și aceleia a fiilor săi.
Curajul mărturisirii, fermitatea în apărarea adevărului și a dreptății sunt condițiile fără de care destinul unei comunități nu poate fi imaginat Dacă noi toți, mai ales tinerii prezenți la comemorarea Brâncovenilor, vom înțelege și vom asuma cu deplină responsabilitate această lecție de viață, avem șansa să continuăm destinul pe care voievodul Brâncoveanu l-a dorit pentru poporul său. Istoria evoluează, antrenându-ne în transformările ei și sunt convins că este necesar, mai mult ca oricând, să ne păstrăm fidelitatea față de reperele care ne pot orienta spre progres, spre modernizare, spre dezvoltarea potențialului extraordinar de care dispunem
Am încrederea că sărbătoarea de astăzi va fi un prilej de bucurie și de speranță pentru toți românii și pentru cei care, având respect pentru alegerea și jertfa martirilor Brâncoveni, vor păstra vie amintirea lor.
