Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a transmis un mesaj la începutul Postului Mare, pe care l-a numit „arena luptei ascetice, vremea postirii și pocăinței, a smereniei și rugăciunii, a vegherii spirituale și a iubirii”.
Sanctitatea Sa a subliniat că Postul Mare este perioada potrivită „pentru a trăi experiența Bisericii ca loc și mod în care darurile harului dumnezeiesc se descoperă, întotdeauna ca pregustare a bucuriei Învierii Domnului”.
Postul Sfintelor Paști nu este un timp al tristeții, ci o „primăvară duhovnicească” și „vreme de bucurie și lumină”.
Textul integral:
† Bartolomeu
Din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă și Patriarh Ecumenic
Întregii Plerome a Bisericii
Har să fie și pace de la Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar de la Noi bună dorire, binecuvântare și iertare
Preacinstiți frați arhierei și binecuvântați fii întru Domnul,
Plini de emoție sfântă, intrăm din nou, cu voia lui Dumnezeu, în Sfântul și Marele Post, arena luptei ascetice, vremea postirii și a pocăinței, a smereniei și rugăciunii, a vegherii spirituale și a iubirii, cu ochii inimii îndreptați spre Crucea de viață dătătoare a Domnului, care ne călăuzește pe toți spre Sfintele Paști și deschide umanității porțile Raiului.
Această perioadă binecuvântată care se deschide înaintea noastră constituie un prilej de a înțelege din nou adevărul nevoinței potrivit lui Hristos și legătura ei inseparabilă cu împlinirea euharistică a Bisericii, ale cărei expresii și dimensiuni sunt luminate de lumina și bucuria Învierii.
Duhul ascezei nu este nicidecum un element străin introdus în creștinism și nici rezultatul influenței unor ideologii dualiste din afara Bisericii. Asceza este un alt nume pentru existența creștină, legând-o de încrederea deplină în Pronia dumnezeiască, de bucuria duhovnicească neîmpuținată a unei vieți închinate lui Hristos, de depășirea de sine și dăruirea de sine, de iubirea milostivă și de respectul față de întreaga creație.
Asceza nu ține de opțiuni arbitrare și particularități subiective, ci de supunerea față de rânduiala și „experiența sobornicească” a Bisericii. Ea a fost descrisă drept un eveniment „bisericesc” și nu „individual”. Viața în Biserică este indivizibilă. Pocăința, rugăciunea, smerenia, iertarea, postul și faptele filantropice sunt legate între ele și se întrepătrund. În tradiția ortodoxă, nu există asceză ca scop în sine, deoarece aceasta ar conduce doar la supraevaluarea efortului individual și ar alimenta tendințele de îndreptățire de sine.
Postul Mare este timpul potrivit pentru a trăi experiența Bisericii ca loc și mod în care darurile harului dumnezeiesc se descoperă, întotdeauna ca pregustare a bucuriei Învierii Domnului, piatra de temelie a credinței noastre și orizontul atotluminător al „nădejdii care este în noi”.
Prin inspirație dumnezeiască, Biserica cinstește în Sâmbăta Lăsatului sec de brânză pomenirea sfinților bărbați și femei care au strălucit în nevoință, deoarece ei sunt sprijinitorii și însoțitorii credincioșilor în îndelungatul parcurs al ascezei. În arena luptei duhovnicești avem împreună cu noi bunăvoința Dumnezeului Celui întreit în Persoane, ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Maica noastră, a tuturor, precum și mijlocirile sfinților și martirilor credinței.
Asceza creștină autentică înseamnă participarea întregii ființe umane — ca unitate duh, suflet și trup — la viața în Hristos, fără a minimaliza materia și trupul și fără o reducere maniheistă a spiritualității. După cum s-a scris, asceza creștină este, în ultimă instanță, o luptă „nu împotriva trupului, ci pentru trup”; după cum afirmă Patericul: „Am fost învățați nu să distrugem trupul, ci să distrugem patimile.”
Din nefericire, în mod eronat, asceza creștină a fost etichetată de unii gânditori contemporani drept o negare a bucuriei vieții și o restrângere a creativității umane. Nimic mai departe de adevăr! Ca eliberare de „a avea” și de atașamentul față de posesia de lucruri și, mai ales, ca eliberare de ego, de „căutarea celor ale sale” și de „posesivitatea ființei noastre”, asceza este izvorul și expresia libertății autentice.
Ce poate fi mai adevărat decât ieșirea din captivitatea „dreptului individual” și deschiderea în iubire față de aproapele nostru, „buna schimbare” lăuntrică și statornicia în împlinirea poruncilor lui Dumnezeu?
Ce poate fi mai creator decât postul, atunci când este o atitudine integrală de viață și exprimă duhul ascetic și euharistic al Bisericii, când este o „nevoință comună” și nu o „performanță individuală”?
Ce poate fi mai zguduitor existențial decât pocăința și convertirea lăuntrică, ca orientare vitală către adevăr și redescoperire a puterii harului dumnezeiesc, a adâncimii vieții în Hristos și a nădejdii vieții veșnice?
În mod cu adevărat impresionant, atunci când „etosul pocăinței” a înlocuit înțelegerea creștinilor din primele secole a Sfântului și Marelui Post ca perioadă de pregătire pentru Sfântul Botez în cadrul Dumnezeieștii Liturghii a Învierii, a rămas totuși experiența lui ca „al doilea botez”.
De aceea, perioada postului și a pocăinței nu este una tristă. Imnografia noastră vorbește despre „primăvara postului”, iar teologia numește Postul Mare „primăvară duhovnicească” și „vreme de bucurie și lumină”. Toate acestea capătă o actualitate și o semnificație deosebite în fața confuziei antropologice a vremurilor noastre, precum și a noilor înstrăinări înrădăcinate în civilizația contemporană.
Cu aceste sentimente și gânduri, le amintim tuturor fiilor Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos din tot cuprinsul stăpânirii Domnului că, în ziua de celebrare a Imnului Acatist, va fi marcată prin festivități împlinirea a 1400 de ani de când, în anul 626, în semn de recunoștință față de Maica Domnului pentru eliberarea orașului Constantinopol dintr-un asediu periculos, Imnul Acatist a fost cântat în picioare în sfânta biserică din Vlaherne și le dorim tuturor un post cu pace, cu asceză și răbdare, cu mulțumire și aducere de laudă.
Fie ca noi, toți, afirmând adevărul cu dragoste și fiind sfințiți în Domnul, să parcurgem această cale spre plinătatea bucuriei întru Învierea Sa strălucitoare.
Sfântul și Marele Post 2026
† Bartolomeu al Constantinopolului
Fierbinte rugător către Dumnezeu pentru voi, toți
Foto credit: Patriarhia Ecumenică / Nikos Papachristou
