Mesajul de felicitare al Preasfințitului Părinte SAVA, Mitropolitul Ortodox al Varșoviei și Întregii Polonii

Apostolul operei divine

Pe 22 iulie ale acestui an se vor împlini 60 ani de la ziua nașterii Preafericirii Sale Daniel, Patriarhul român, Locțiitorul Tronului Cezareei Capadociei, Mitropolitul Munteniei și Dobrogei, Arhiepiscopul Bucureștilor. În 1951, din voia Domnului, în micul sat Dobrești, a venit pe lume continuatorul operei Venerabililor Patriarhi: Miron, Nicodim, Justinian, Iustin și Teoctist, pentru a vesti lumii întregi bogăția spirituală a Bisericii Române, patrimoniu al Sf. Nicodim de la Tismana, Sf. Paisie de Ia Neamț și al multor altora. Fiul mai mic al lui Alexie și Stela Ciobotea nu putea ști că îi va fi dat să conducă una dintre cele mai vechi Biserici ortodoxe creștine, fondate de către Discipolii Sfinților Apostoli.

„Tot așa să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre bune și. să îl preamărească pe Tatăl vostru din ceruri” (Matei 5, 3-16). Faptele Preafericitului Patriarh Daniel arată cu claritate ce lumină și ce spirit poartă dânsul în inima sa. Peste tot, în școlile teologice din România, Franța, Germania sau în Institutul Ecumenic din Elveția și în orice funcție a deținut, s-a prezentat cu demnitate ca: științific român, călugăr al mănăstirii Sihăstria ori profesor al Secției de Teologie. Nimic deci ciudat în faptul că destul de repede toți și-au dat seama cât de multe lucruri bune poate aduce Bisericii Ortodoxe slujba călugărului Daniel. Prin decizia Patriarhului Teoctist, pe 4 martie 1990, în catedrala ortodoxă din Timișoara, a fost hirotonit episcop vicar în arhiepiscopia Timișoara, iar patru luni mai târziu, la vârsta de 49 ani, a devenit Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Trebuie subliniat faptul că toate acestea aveau loc în perioada dificilă a ieșirii din perioada comunistă.

Aici, talentul tânărului Mitropolit a putut înflori în toată gloria. Mitropolia îi datorează crearea unei largi rețele de caritate-ajutor și educaționale. În cadrul acestei ultim-menționate, Preafericirea Sa a acordat deosebit de multă atenție dezvoltării școlilor teologice. Seminariile moldovene pregăteau concomitent câteva sute de viitori preoți. In scopul educării religioase a enoriașilor, au fost organizate Institute Teologice, centre de pelerinaj și postul de radio bisericesc „Trinitas”. A fost efectuată o muncă intensă cu tineretul. Minunatele mănăstiri, cunoscute în toată lumea pentru frescele exterioare, au fost ocrotite cu multă grijă. Bineînțeles această grijă nu se referea doar la zidurile mănăstirilor, ci și la cei care locuiau în ele. În anul 2000 viețuiau deja pe terenul Mitropoliei peste 2500 de călugări și călugărițe. Aceasta este o mate realizare. Mitropolitul a devenit a fi proverbialul om al renașterii. Grija pentru tradițiile românești: iconografie, imnografie și arhitectură a unit-o cu o mare deschidere către mass-media, fidelitatea tradiției isihaste cu educația modernă și cu abordarea modernă a metodelor contemporane de analiză, cu tendințele științifice. Dragostea pentru adevăr i-a permis să aibă o largă deschidere către lumea non-ortodoxă, către mișcarea ecumenică și dialogul între religii. A stăpânit „limba teologiei vestice” pentru a putea vesti cu ajutorul ei adevărul Bisericii de Răsărit și să îmbogățească prin aceasta întreaga creștinătate. Deschiderea sa ecumenică nu 1-a împiedicat însă să se exprime ferm împotriva a ceea ce în relațiile bisericești este condamnabil și rău, ca de pildă uniatismul. În relațiile dintre ortodocși arată mereu un respect deplin, dar știe mereu când să își ocrotească cu voce tare și hotărât drepturile, așa cum a avut loc în cazul problemei părții nord-estice a Mitropoliei moldovene.

Despre toate aceste trăsături ale Patriarhului, despre inițiativele sale și despre realizări m-am putut convinge personal în timpul a două vizite în Mitropolia Moldovei în 2000 și în 2004. Am simțit un respect profund și o dragoste frățească din partea Preafericirii Sale. În timpul celor două vizite am putut să constat în amănunt extraordinarele realizări ale Mitropolitului Moldovei.

O dovadă a sentimentelor frățești sunt cele câteva vizite efectuate de Preafericirea Sa în Biserica noastră. Deosebit de frumoase amintiri am de la vizita din 2000, când Preafericirea Sa, în calitate încă de Mitropolit al Moldovei, făcea parte din delegația condusă de regretatul Patriarh Teoctist, și de vizita din 2004, care a fost una mai degrabă de lucru. Atunci viitorul patriarh mi s-a prezentat drept o persoană care poartă adânc în inimă binele Ortodoxiei. Îmi amintesc cu câtă pasiune am dezbătut atunci pe tema pericolelor crescânde în interiorul mișcărilor ortodoxe separatiste și despre multe alte probleme.

Impresii asemănătoare am avut și la alte întâlniri de lucru, de pildă în Bulgaria, în octombrie 1998, în Turcia la încheierea anului jubiliar 2000. Vrednicia Preafericirii Sale și implicarea deplină în soluționarea chestiunilor conflictuale și dificile, în spiritul dragostei și respectului pentru opinia adversarilor, au fost un exemplu de urmat pentru toți cei adunați la această întâlnire.

Bisericile noastre sunt unite spiritual. Rădăcinile noastre ajung la misiunea lui Chiril și Metodie. Marele fiu al pământului vostru moldovenesc, Sf. Petru Movilă a reînnoit în XVI ierarhia superioară a Bisericii noastre după tragedia Uniunii de la Brest, în 1596. Duhovnicii primei parohii varșoviene cu hramul Sfintei Treimi erau aduși din Bucovina. După renașterea statalității polone în sec. XX, în 1920 ne-a făcut o vizită în Polonia o delegație din România, condusă de regele României. În 1925, când Biserica Română a primit rangul de Patriarhat iar Constantinopolul ne-a acordat nouă Autocefalia, reprezentanții Bisericii Române, în frunte cu Patriarhul Miron, au fost prezenți la acest măreț act. La fel au luat parte la ceremoniile legate de alegerea Eminenței Sale regretatului Timotei la rangul de Mitropolit în 1951. Așa cum am amintit mai sus, în anul jubiliar 2000 ne-a fost dat să îl găzduim pe Preafericitul Patriarh Teoctist împreună cu Mitropolitul Daniel. Efectul acestor contacte a fost admiterea la facultățile teologice a studenților noștri, care în prezent celebrează la Varșovia Liturghii în limba română pentru frații români ce locuiesc în capitala polonă.

Se pot spune foarte multe despre relațiile spirituale apropiate între Bisericile noastre și despre rolul pe care 1-a avut și îl are Preafericirea Sa Patriarhul Daniel în aprofundarea acestora. Pentru toate acestea îi aducem mulțumiri.

Ca întâistătător al Bisericii Ortodoxe Autocefale Polone, în numele ei și al meu propriu, urez Preafericirii Sale Patriarhului Daniel multă sănătate și harul Domnului nostru Iisus Hristos. Fie ca Acesta sa îi dăruiască putere și liniște, energie și dragoste nemărginite. Bisericii române urez să se bucure mulți ani de înțeleaptă conducere a Bunului Arhipăstor. Fie ca bisericile românești să se înmulțească ca spicele de grâu, iar mănăstirile pictate să înflorească precum macii pe luncă.

„Voi sunteți lumina lumii… așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor” (Matei 5, 15-16) și zi de zi să devină felinarul celor care sunt încă pierduți în întuneric spiritual. „În sârguință fiți fără pregeți Fiți plini de râvnă cu duhul! Slujiți Domnului! Bucurați-vă în nădejde! Fiți răbdători în necaz, stăruiți în rugăciune” (Romani 12, 11-12), pentru următorii 60 ani.

Ad Multos Annos, Preafericite Părinte!

†SAVA

Mitropolitul Ortodox al Varșoviei și Întregii Polonii

Comentarii Facebook


Știri recente

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sf. Nectarie” al Arhiepiscopiei Bucureştilor a organizat o sesiune de comunicări științifice

Centrul de Îngrijiri Paliative „Sfântul Nectarie” din cadrul Fundației „Bucuria ajutorului” a Arhiepiscopiei Bucureștilor a organizat sâmbătă o sesiune de comunicări științifice, cuprinsă în proiectul „Academia de Îngriji Paliative”, informează Ziarul Lumina. Evenimentul a avut…