Nimic din ceea ce este cu voie de la Domnul nu se neantizează. Istoria, oamenii înșiși se înveșnicesc, pentru că, indiferent de vremuri, toate și toți trebuie să mărturisească lucrarea Creatorului. Mănăstirea Măxineni, din Arhiepiscopia Dunării de Jos, județul Brăila, renaște astăzi din propria-i cenușă. Biserica voievodală a lui Matei Basarab, stăreția, întreaga incintă istorică se ridică din taină, recăpătându-și chipul de odinioară într-un extraordinar și amplu proces de restaurare, nu pentru sine, ci spre întărirea credinței noastre mântuitoare și a celor care ne vor urma.
La 35 kilometri de Brăila, pe direcția Focșani, la Măxineni, acolo unde râul Buzău se întâlnește cu Siretul, la hotarul dintre Țara Românească și Moldova, marele voievod Matei Basarab ridica pe la 1637 una dintre cele mai mari, mai importante și mai frumoase mănăstiri ale țării sale, deopotrivă mulțumire Domnului pentru izbânda asupra dușmanului, după ce trecuse cu oastea pe la Siret, nădejde în mântuire a neamului său pentru dreapta credință și punct strategic militar esențial la hotar. Această ctitorie „era un început și totodată o continuare a tradițiilor atât de dragi voievodului, dar întinate de la o vreme”, cum spune profesorul Ionel Cândea, citând apoi din hrisovul domnitorului din 27 noiembrie 1640, care așază solemn această ctitorie în rând cu marile mănăstiri ale țării, Tismana sau Cozia, „… când se întâmplă de stătură a fi mitropoliți și domnitori Țării oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele…”.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
