Basilica.ro a invitat proaspeți absolvenți ai facultăților de teologie din țară să povestească despre experiența anilor de studenție. Au răspuns invitației absolvenți ai secțiilor de Teologie pastorală, Asistență socială, Teologie didactică și Artă sacră.
Redăm mărturiile celor care au vrut să ne împărtășească gândurile lor la finalul anilor de studenție.
Teologia, în esență, nu este doar o teorie frumos expusă, ci o experiență greu de descris
Este greu să faci un rezumat a tot ce au însemnat cei 4 ani de facultate. Teologia, în esență, nu este doar o teorie frumos expusă, ci o experiență greu de descris. Însă, dacă ar fi să exprim un singur aspect esențial învățat atât în mod teoretic, cât și experențial, acela ar fi caracterul de persoană al omului, plăsmuit după chipul Creatorului său ca „Imago Dei” și „Imago Trinitatis”.
Omul este o taină, un adânc de sensuri și semnificații care nu poate fi niciodată descifrat pe deplin. Pe de o parte, dacă vrei să îl găsești pe Dumnezeu undeva în proximitatea ta, trebuie doar sa te uiți la profunzimea oamenilor de lângă tine, cu calitățile și imperfecțiunile lor. Pe de altă parte, omul se împlinește doar în relație cu ceilalți oameni și cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, orice realizare individuală nu are nicio valoare dacă nu este pusă în legătură cu familia, prietenii și semenii în general.
Pe această cale, vreau să mulțumesc tuturor persoanelor cu care m-am întâlnit și cu care mă voi mai întâlni în această viață și care, prin modul lor frumos de a fi, m-au condus către frumusețea deplină a lui Dumnezeu și în același timp, lăsându-și amprenta asupra mea, au conlucrat la formarea mea ca om, ca persoană.
Ștefan Orzetic – Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, Teologie Pastorală
Asistența socială împletită cu învățătura ortodoxă formează o armonie perfectă în zilele noastre
În anul I de facultate, doamnele profesoare şi părinții profesori ne-au creat cadrul perfect de înțelegere a materiilor de Asistență socială și Teologie. Am făcut practică în spitale, cămine de bătrâni şi centre de plasament şi m-am bucurat să văd preoți dedicați slujirii aproapelui şi asistenți sociali care își fac datoria cu dragoste şi frică de Dumnezeu.
Am învățat ce înseamnă empatia, dragostea și răbdarea de la doamnele profesoare Monica Alexandru şi Andreea Preda, iar de la Preoții profesori Tudor Gheorghe, Petre Mureșean, Jean Nedelea şi părintele duhovnic Georgian Păunoiu, cum să împletesc cunoștințele teologice cu nevoile sociale actuale, parcurgând cu înțelepciune urcușul duhovnicesc.
În anul al II-lea, Facultatea de Teologie mi-a deschis porțile spre a cunoaște tineri de altă cultură și tradiție, iar eu am ales ca țară Turcia. Părintele profesor David Pestroiu a avut o deosebită grijă de evoluția mea creștină într-o țară islamică. Din această experiență am învățat două lucruri: să îmi prețuiesc credința ortodoxă şi să am milă față de toți oamenii aflați în suferință.
Ultimul an de facultate a fost pentru mine momentul în care am hotărât să merg mai departe pe calea misiunii sociale a Bisericii Ortodoxe, continuându-mi studiile în cadrul aceleiași facultăți.
Ca tânără generație, trebuie să ne dăm seama de înstrăinarea oamenilor unul față de celălalt care se produce în prezent. Ea nu este folositoare, ci are efecte negative asupra sănătății fizice și mintale, dar și sufletești, fiind în opoziție cu ideea comuniunii dintre semeni, despre care ne învață Biserica Ortodoxă.
Maria Ionescu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Asistență socială
Anii de licență au fost decisivi în descoperirea, înțelegerea și aprofundarea teologiei
Perioada celor 4 ani de licență am încercat să o pun sub călăuzirea a două cuvinte: cel dintâi al Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, care spune: „Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4:16); iar al doilea din înțelepciunea duhovnicească a Sf. Sofronie de la Essex care readuce la lumină sinteza patristică despre teologia autentică, în care cunoștințele academice trebuie completate și împlinite prin experiența duhovnicească, întrucât numai în acest mod teologul va deveni cu adevărat „o persoană capabilă să învețe pe alții adevărata cale creștină a mântuirii”.
Anii de licență au fost pentru mine decisivi în descoperirea, înțelegerea și aprofundarea, pe cât mi-a fost cu putință, a ceea ce înseamnă teologia și cadrul în care ea se poate dobândi, am descoperit că mediul universitar teologic, pe lângă cunoștințele benefice, a putut să îmi insufle, tocmai ce spunea Sf. Sofronie, și anume reperele adevăratei teologii, în special prin modelul vieții propriilor profesori.
Râvna lor de a teologhisi nu numai din cărți, manuale, enciclopedii, ci și din propriile experiențe, dorința lor de a ne deschide inima și mintea spre o continuă cercetare și trăire a teologiei constituie expresia reînnoirii duhului teologic universitar, iar ca mărturii stăm noi, toți cei ce stăruim și contribuim la această înnoire ca studenți, masteranzi sau doctoranzi ai Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul”.
Ultima perioadă a vieții studențești a fost copleșită de laitmotivul emoției de sfârșit. Astfel, ultima sesiune, ultimul examen, redactarea lucrării de licență, toate au fost însoțite de gândul că se apropie atât un final, cât și un nou început, iar frumusețea acestor momente a fost dată de perpetuarea și întărirea unității și comuniunii dintre colegi, slăbită poate, dar niciodată pierdută în timpul anilor de licență petrecuți în mediul online.
Cătălin Răileanu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Teologie Pastorală
M-am gândit că ar fi minunat să extind relația cu Dumnezeu în relația cu copiii
Înscrierea la cursurile Facultății de Teologie a avut loc din dorința de a trăi prezența lui Dumnezeu într-un mod cât mai concret și în afara slujbelor săptămânale la care participam, iar specializarea Teologie didactică a fost aleasă în mod firesc întrucât lucram deja de câțiva ani într-un centru educațional și astfel m-am gândit că ar fi minunat să extind relația cu Dumnezeu în relația cu copiii.
Recunosc că m-am gândit cu teamă că transmiterea cunoștințelor despre Dumnezeu într-o instituție academică ar putea fi lipsită de trăire duhovnicească însă nu doar că informațiile dobândite în decursul celor trei ani de studii m-au ajutat să îmi clarific și să îmi așez gândurile dar nu de puține ori m-am simțit la cursuri și chiar la examene ca la o Sfântă Liturghie.
Fără excepție, în fiecare părinte profesor și cadru didactic cu care am interacționat în acești ani, am văzut bunătatea, îngăduința și iubirea lui Dumnezeu, le mulțumesc și le sunt recunoscătoare și Îl rog pe Dumnezeu să le dăruiască din plin harul Său care să le fie întărire și mângâiere în misiunea pe care El le-a încredințat-o.
Mihaela Ioan – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, Teologie Didactică
Teologia a însemnat pentru mine o luptă cu condiția
Teologia a însemnat pentru mine o luptă cu condiția. Lăsând la o parte zecile de ore de prelegeri ori preocupările savante, în care teologia îmi apărea ca personificarea unui prăfuit alchimist medieval aflat în căutarea pietrei filozofale a unei presupuse „întoarceri la izvoare”, aceasta a fost pentru mine, mai degrabă, un timp al răscumpărării, al întoarcerii personale din băltoaca autosuficienței pătimașe la izvoarele bunei-cinstiri de Dumnezeu.
A fost o silire continuă de a mă adăpa din „apa cea vie”, apa lacrimilor pocăinței, deși arareori am preferat-o „umejunii păcatului”.
Au fost ani de vărsare de sânge, în care Cel euharistic l-a completat pe cel al rănilor păcatelor ori al suferinței din Ghetsimani. Au fost, așadar, ani în care am plâns, am gustat din singurătatea Golgotei, în care am pierdut, dar am aflat că teologia este tăcere în primul rând și căutare a „Străinului”, numai pentru a-L afla mereu, aici și acum!
Andrei Popa – Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „1 Decembrie” din Alba Iulia, Teologie Pastorală
Nu suntem numai artiști debutanți, ci și oameni mai aproape de Dumnezeu
Scriu aceste rânduri la scurt timp după absolvirea studiilor de licență și master ale Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, din cadrul Universității din București, secția Artă Sacră, specializarea Pictură, cu convingerea că alegerea de a urma această facultate mi-a marcat existența în mod decisiv.
Din punctul meu de vedere, studiile de licență oferă o bază solidă pentru cariera de artist plastic și/sau restaurator (programul având două specializări).
Orele de atelier (desen, compoziție, culoare, anatomie artistică) s-au îmbinat cu studiul materiilor teologice ca Dogmatică, Vechiul și Noul Testament, Liturgică, Mistică, Istoria Bisericii, ș.a., astfel că, la absolvire, nu suntem numai artiști debutanți, ci și oameni mai aproape de Dumnezeu, prin cunoaștere și viețuire.
Cred că artistul teolog este un artist special deoarece, prin formarea sa teologică, dobândește instrumentele necesare pentru a accede la un mod de gândire și înțelegere mai înalt, fiind chemat la un altfel de apostolat.
Probabil că mulți tineri au îndoieli în legătură cu alegerea unei astfel de cariere, temându-se de un eșec profesional sau întrebându-se cum vor putea să-şi câștige existența într-o societate care nu apreciază întotdeauna munca lor.
Cred cu tărie că tânărul care se află în fața unei opțiuni de carieră trebuie să se încredințeze că are vocație pentru domeniul artistic, dragoste pentru Dumnezeu și să se dedice cu pasiune studiului. Astfel, va avea cu siguranță mari satisfacții si va putea să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu prin lucrările sale.
La absolvirea facultății, alături de colegii mei, am rostit un jurământ în Biserică, în fața lui Dumnezeu. În acest jurământ am mărturisit că ne vor păstra credința oriunde vom merge şi orice vom face, şi mereu îl vom mărturisi pe Dumnezeu prin faptele noastre. Această mărturisire de credință ne-a dat putere și convingerea că vom fi vegheați și călăuziți în continuare pe drumul nostru în viată. Pe acest drum voi păstra mereu recunoștința pentru profesorii mei.
Mirela Irina Piluță – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, din București, Artă Sacră
Viața noastră a fost simplă și frumoasă în acești ani de studenție
Urcând treptele facultății, am încercat adesea un sentiment apăsător de insignifianță. Cum altfel poți să te simți atunci când constați cum, de fapt, tălpile pantofilor tăi se afundă în acele adâncituri din lespedea de piatră, fasonate și lustruite cu atâta osârdie de personalități ca pr. Dumitru Stăniloae sau pr. Arsenie Boca?
În orice caz, pentru un ochi ager, o inimă și o minte înfrigurată, o astfel de imagine, oarecum banală, a unor trepte tocite, poate constitui fermentul unor atât de intense reverii fortifiante.
Viața noastră a fost simplă și frumoasă în acești ani de studenție. Ne trezeam în zori, la bătăile de toacă și dangătul clopotelor paraclisierului, străbătând în grabă scurtul nostru drum spre capelă prin ceața sau burnița jilavă a dimineții.
În tihna capelei, citeam și cântam la strană, când lumina răsăritului se revărsa policromă prin vitraliul altarului, străbătând dvera albă și luminându-ne chipurile uneori prea adormite. Apoi luam parte la prelegerile profesorilor noștri, ne închinam împreună când clopotul catedralei răsuna în timpul cursurilor, căutam cărți în rafturile ticsite ale bibliotecii, sub îndrumările doamnei bibliotecare. După vecernie, în răcoarea serii, ne găseam pe băncile de sub ramurile teilor din curtea facultății, povestind și ascultându-l pe pr. Bîrzu. Așa s-au scurs câțiva ani din viața noastră.
De la profesori am cules fiecare cât am dorit, după strădaniile și putința noastră. Viața de cămin ne-a întărit caracterul și anduranța, făcându-ne mai îngăduitori, dar și mai neșovăitori în decizii. În schimb, capela ne-a ajutat să ne vedem pe noi înșine, să ne cântărim atât cât suntem.
Nădăjduim ca noi să nu fim ultimii care să spună aceste lucruri. Așteptăm alții ca noi, pentru care niște trepte tocite ar putea însemna pașii unora din trecut, care au sculptat, pentru câțiva ani, în lespezile de piatră, spre lauda lui Dumnezeu.
Andrei Funieru – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu, Teologie Pastorală
Teologia apreciază ca supremă valoare sufletul și te îndrumă spre mântuirea lui
M-am gândit, îndeosebi în aceste zile de vară încărcate de emoția unui drum ajuns la final, cum aș defini cei 4 ani petrecuți în Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca. Cred că cea mai potrivită, cuprinzătoare și simplă definiție a experienței mele ar fi aceasta: „minune”. Teologia nu este doar un melanj intelectual, ci mai presus de toate, ea este o tainică și minunată întâlnire cu Hristos cel Viu. Toate celelalte științe vorbesc despre lucrurile lui Dumnezeu, pe când singură Teologia vorbește despre El.
Teologia este o întreagă lume, o lume în care poți fi, de pildă, contemporan cu Sfântul Pavel ori cu marii Părinți ai Bisericii. Ei îți vorbesc cu delicatețe (ce mare privilegiu!), în vreme ce tu trebuie să îți deschizi inima ca să îi asculți și să-i urmezi. Am certitudinea, acum, că niciun alt drum nu se compară cu „calea Împărătească” a Teologiei pentru că niciunul nu oferă desăvârșirea.
Astăzi, ni se propune cu ostentație să căutăm succesul, împlinirea personală, faima, însă parcă nimeni nu se preocupă de suflet. Or, Teologia apreciază ca supremă valoare sufletul și te îndrumă spre mântuirea lui.
În ceea ce privește Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca, m-au uimit plăcut nu numai rigoarea și seriozitatea academică, ci mai ales căldura și deschiderea profesorilor și a colegilor. Vorbim adeseori de comuniune, de fraternitate, însă în această Facultate am regăsit aceste idealuri întrupate ca realități concrete. Este, întrucâtva, o pregustare a stării de fericire și unitate pe care o vom regăsi deplin în Împărăția iubirii lui Dumnezeu, unde nu va mai exista dezbinare, ură și răutate, ci numai dragoste. O dragoste fără sfârșit.
Călin Manițiu – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Nicolae Ivan” din Cluj-Napoca, Teologie Pastorală
Foto reprezentativă: Basilica.ro / Mircea Florescu
Urmăriți-ne pe Twitter: @AgentiaBasilica
