La scurtă vreme de la ziua pomenirii Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Mănăstirea Neamț prezint, cu mare evlavie și bucurie, rândurile unei scrisori în manuscris, pe care o consider inedită.
La mulți ani!
Sfintele sărbători cu bine, fraților întru Hristos Constantine, Dimitrie și soră Elenă!
Din smerita mea peșteră mă duc cu gândul la sfânta Peșteră din Vitleem, unde s-a născut Împăratul Păcii și Mântuitorul nostru.
El a plecat cerurile ca să ne rădice pe noi către cele de sus.
A venit în lume ca să ne aducă pace. Dar iată că lumea de azi nu prețuește nici sfânta Lui pogorâre și nici pacea pe care au vestit-o Îngerii la Vitleem.
Mândria lui Irod căuta să piardă pe Cel născut în Peșteră, iar știința deșartă a lumii de azi caută să piardă sfânta credință din inima creștinilor.
Domnul pătimește și astăzi prigoană din partea lumii deșarte, ca și în vremea lui Irod.
Irozii și fariseii nu s-au terminat. Ba încă sunt mai harnici astăzi.
Toate născocirile împreună cu desmățul și cu necredința împlinesc lucrul lui Irod.
Traiul răsfățat fugărește credința din inima omului și răcește dragostea cea curată.
Înțelepciunea omenească de azi caută să zboare mai sus decât Dumnezeu ca și oarecând Lucifer.
Pentru asta se mânie Dumnezeu și depărtează blagoslovenia de pe pământ.
Azi Radioul cântă pretutindenea dar lumea este cuprinsă de frică și desnădejde. Născocirile pe care le face sunt uneltele morții. Și-a pregătit mintea omului scule cari ucid și trupul și sufletul. Singură își fabrică pierzarea. O mică scântee poate să aprindă focul cel mare.
Mai multe informații în Ziarul Lumina.
