În data de 9 ianuarie 1985, Nicolae Ceaușescu a hotărât demolarea ansamblului monahal Văcărești.
Începuturile mănăstirii se leagă de perioada domniilor fanariote din Țara Românească și Moldova. Inițiativa ridicării unui ansamblu mănăstiresc i-a aparținut Sfântului Constantin Brâncoveanu, însă răpirea și martiriul domnitorului a împiedicat realizarea sa.
Ideea a fost preluată de succesorul său, domnitorul Nicolae Mavrocordat. În anul 1715, au început lucrările de construire a mănăstirii pe Dealul Văcărești, așa cum era denumită zona în epocă.
Ansamblul mănăstiresc
Construcţia a fost finalizată în anul 1722 și a fost realizată în stil brâncovenesc. Sfințirea lăcașului de cult a avut loc 24 septembrie 1724 și a primit hramul „Sfânta Treime”.
Din dragostea sa pentru cultură, voievodul a înfiinţat și o şcoală în limba greacă și o tiparniţă la Văcărești.
După înzestrarea cu proprietăți funciare, obiecte de cult și privilegii domnești, Mănăstirea Văcărești a fost închinată Bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim, după cum precizează istoricul Adrian Nicolae Petcu.
Lăcașul de cult a fost o clădire grandioasă, având o lungime de 42 m şi 17 m lăţime. Interiorul era pictat în frescă pe o suprafaţă de 2500 metri pătraţi. Mănăstirea a fost „o încununare a stilului brâncovenesc din Ţara Românească”.
În 1730, ctitorul a trecut la viața veșnică, iar lucrările au fost continuate de fiul său, Constantin Mavrocordat.
Închisoarea Văcărești
În urma Revoluției din 1848, Mănăstirea Văcărești a devenit spațiu al detenției pentru revoluționarii pașoptiști precum Nicolae Bălcescu, fraţii Golescu, Brătienii, Ion H. Rădulescu, C. A. Rosetti sau Ion Ghica.
La jumătatea secolului al 19-lea, gloria ansamblului monahal a început să apună. Momentul secularizării averilor mănăstirești decis de domnitoul Alexandru Ioan Cuza a creat un nou precedent, care a transformat mănăstirea în închisoare.
În detenție la închisoarea Văcărești s-au aflat și Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi și Ioan Slavici.
Deşi avea regim de închisoare, biserica a funcţionat până în 1948, când ultimul slujitor, părintele Dumitru Argint, a fost arestat de comuniști.
Finalul Mănăstirii Văcărești
Din anul 1973, închisoarea a fost dezafectată și lăcașul de cult urma să fie restaurat. În perioada 1974-1977, un colectiv de specialişti condus de arhitectul Liana Bilciurescu a restaurat partea estică. După anul 1977, Comisia Monumentelor Istorice a fost desfiinţată, iar şantierul a fost oprit.
În data de 2 decembrie 1984, după vizita lui Nicolae Ceaușescu la Mănăstirea Văcărești s-a luat decizia demolării mănăstirii. Demolarea propriu-zisă a avut loc în zilele de 11-15 decembrie 1986.
Pe locul așezământului monahal se dorea construirea unui palat al justiției și, ulterior, un complex sportiv. Șantierul viitoarei construcții a fost oprit în 1990.
În prezent, pe locul fostei mănăstiri se află un complex comercial. Muzeul Municipiului București păstrează fresce recuperate de la Mănăstirea Văcărești.
Foto credit: Fototeca Ortodoxiei Românești
