Mănăstirea Bârsana şi-a serbat cel de-al 25 hram de la reînfiinţare

Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, şi Arhiereul vicar Timotei Sătmăreanul au oficiat sâmbătă liturghia cu prilejul hramului Mănăstirii Bârsana închinat Soborului Sfinţilor Apostoli.

În ziua hramului, sâmbătă, 30 iunie 2018, s-au împlinit 25 ani de la reînfiinţarea mănăstirii.

Piatra de temelie a noului aşezământ monahal a fost aşezată în anul 1993 de Episcopul Justinian al Maramureşului şi Sătmarului. Un an mai târziu monahia Filofteia Oltean a fost numită stareță a noii mănăstiri de maici, ea ocupându-se de construcţia întregului ansamblu mănăstiresc de la Bârsana.

Mănăstirea Bârsana. Foto credit: Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.

Sfinţirea picturii

Hramul mănăstirii a debutat sâmbătă, 30 iunie, cu sfinţirea picturii bisericii de la primul nivel. Apoi, Liturghia arhierească a fost oficiată în altarul de vară al Mănăstirii, în prezenţa mai multor oficialităţi şi a numeroşi credincioşi.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corul „Arhanghelii” al clericilor din Eparhie.

În omilia sa, Preasfinţitul Părinte Iustin a vorbit despre „lupta dârză pe care maramureşenii au  dus-o în veacurile de mare restrişte, când duşmanii Ortodoxiei încercau interzicerea ei prin mijloace din cele mai dure”.

N-avem voie să stăm în genunchi decât înaintea lui Dumnezeu şi a icoanelor. Că unii ne doresc îngenuncheaţi, asta e altă problemă, dar dacă avem putere, şi tărie, şi demnitate, nu ne pot îngenunchea, pentru că noi îngenunchem înaintea lui Dumnezeu, Care este Împăratul Cerului şi al Pământului, şi stăpânul, Domnul şi Mântuitorul.

Distincţii şi daruri

Cu acest prilej, Consiliul Judeţean Maramureş a acordat Preasfinţitului Părinte Iustin titlul de „Cetăţean de Onoare al Judeţului”. La rândul său, ierarhul a dăruit preşedintelui Consiliului Judeţean, Gabriel Zetea, o icoană reprezentând Soborul Sfinţilor 12 Apostoli.

Stavrofora Filofteia Oltean a primit din partea Preasfinţiei Sale o plachetă aniversară care reprezintă biserica mănăstirii şi o diplomă pentru contribuţia deosebită la ridicarea aşezământului monahal de la Bârsana.

Episcopul Iustin dăruind placheta aniversară maicii stareţe. Foto credit: Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.

De asemenea, parohului din Bârsana, preotul Gheorghe Urda, i-a fost conferită  Crucea Voievodală Maramureşeană”, cea mai înaltă distincţie a Episcopiei, „în semn de înaltă apreciere și prețuire pentru activitatea pastoral-misionară, edilitar-gospodărească și social-filantropică desfășurată în cei 44 ani de slujire preoțească, pentru contribuția adusă la reînvierea și ctitorirea Mănăstirii Bârsana din Protopopiatul Sighet”.

Preotul Urda a ridicat biserica mănăstirii până la coif, care are acum 65 metri, biserica fiind prima clădire construită în cadrul aşezământului monahal, apoi lucrarea a fost continuată de maica stareţă.

Au fost acordate distincţii şi altor persoane care s-au implicat în proiectul de la Bârsana.

În încheiere, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a prezentat credincioşilor pe Preasfinţitul Timotei Sătmăreanul, noul Arhiereu-Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Aşezământul monahal de la Bârsana

La Bârsana au existat două vetre monahale, la aproximativ 8-9 kilometri depărtare una de altă: una în locul numit Valea Slatinei, iar altă pe dealul Humana.

Mănăstirea de pe dealul Humana este atestata documentar în anul 1390.  După tradiție, această mănăstire a dispărut în secolul al XVIII-lea, când au fost distruse mai multe mănăstiri de pe teritoriul Transilvaniei.

Viață monahală în sihăstria din Valea Slatinei se pierde în negura vremurilor, începutul ei poate că a avut loc în secolul al XIII-lea sau în primii ani ai secolului al XIV-lea.

În a două jumătate a secolului al XIV-lea, mănăstirea a fost mutată din Valea Slatinei într-un loc din dreapta Izei, numit pe atunci Podurile Strâmtorii, iar după mutarea mănăstirii în acest loc, platoul a primit numele Podurile Mănăstirii.

Mănăstirea a fost desfiinţată în anul 1971, patrimoniul ei fiind confiscat de Imperiul Habsburgic, ultimii călugări refugiindu-se la Mănăstirea Neamț, în Moldova.

Aşezământul monahal a fost devastat, chiliile și clădirile anexe au fost distruse.

După reînființarea Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului, în anul 1937, s-a pus și problema reînființării mănăstirii, dar a urmat Dictatul de la Viena (1940), care a împiedicat realizarea acestui deziderat.

După al doilea război mondial, s-a instaurat la putere regimul comunist ateu, care se opunea înființării de noi mănăstiri. Astfel, reînființarea aşezământului monahal s-a tot amânat.

Reînființarea mănăstirii Bârsana s-a realizat totuși după căderea regimului comunist ateu în decembrie 1989.

Astfel, în anul 1993, Episcopul Iustinian al  Maramureșului și Sătmarului, a sfințit piatra de temelie a noii mănăstiri, cu hramul Soborul Sfinților doisprezece Apostoli.

Foto credit: Episcopia Maramureşului şi Sătmarului.

Comentarii Facebook


Știri recente