Dacă plecăm urechea la cele declarate în societatea contemporană am fi tentaţi să considerăm că statornicia şi tăria în credinţă sunt virtuţi din Evul Mediu, deloc necesare celor ancoraţi în modernitate.
Însă, dacă ascultăm cuvântul lui Hristos, observăm că această virtute este necesară în vederea dobândirii mântuirii, virtute pe care trebuie să o dobândim şi apoi să o răspândim prin mărturisirea noastră.
În predica din Duminica Ortodoxiei, Patriarhul Daniel al României a atras atenţia asupra faptului că numai prin mărturisirea dreptei credinţe putem ajunge în Împărăţia Cerurilor, la fericirea veşnică.
Însă, pentru a putea mărturisi dreapta credinţă trebuie mai întâi să fim noi tari şi statornici în această virtute, fapt pentru care ne-am gândit la câteva modalităţi prin care putem întări credinţa noastră ca să ajungem, fiecare dintre noi, #maitarecamoartea.
-
Să ne trăim viaţa în rugăciune
Chiar dacă pare o perimată, rugăciunea este o de o importanţă extraordinară pentru a ne întări în credinţă. Acest lucru ni-l spun Sfinţii Părinţi.
Astfel, Sf. Paisie Aghioritul afirma: „Un om care nu şi-a cultivat credinţa sa de mic, dar are intenţie bună, o poate cultiva prin rugăciune cerând de la Hristos să-i adauge credinţă”.
Însă, este important să ne rugăm ca şi când Dumnezeu ar fi în faţa noastră şi să-I cerem ajutorul fără îndoială, ca şi când am fi primit deja ceea ce am cerut.
Nu trebuie să vedem rugăciunea ca pe o povară, ci ca pe un dialog sincer cu Părintele Ceresc.
Sfaturi practice:
- Să ne amenajăm un mic loc de rugăciune în casă şi să-l transformăm într-un spaţiu ospitalier pentru sufletul nostru.
- Trebuie să păstrăm în mintea noastră un dialog permanent cu Dumnezeu. Chiar dacă pare greu, nu este imposibil să ne gândim la Hristos şi să vorbim tot timpul cu El în gândul nostru.
- Pe lângă ajutorul pe care îl cerem lui Dumnezeu trebuie să-i povestim şi despre aproapele nostru. Să nu transformam rugăciunea doar într-o cerere prelungită, ci trebuie să alungăm egoismul prin pomenirea celor dragi în rugăciunile noastre.
2. Să ne lăsăm în voia lui Dumnezeu
Practic înseamnă să avem încredere în Dumnezeu şi să îl lăsăm să lucreze în viaţa noastră. Cu toţii, în anumite momente, ajungem într-un impas.
Ne rugăm, îi cerem ajutorul lui Dumnezeu, şi avem „pretenţia” ca El să ne rezolve problema în momentul acela, dar uneori planul Lui este altul şi nu corespunde cu cerinţele noastre.
El ştie mai bine de ce avem nevoie.
Astfel că este important să ne lăsăm în voia Lui, să avem încredere că Dumnezeu are grijă de noi, iar tot ceea ce ni se întâmplă are o valenţă pedagogică şi mântuitoare.
Sfaturi practice:
- În acele momente este recomandat să ne aducem aminte de persoane biblice care au fost încercate de Dumnezeu, dar s-au lăsat în voia Lui.
- Avraam a fost încercat cu gândul jertfirii propriului fiu, Iov a pierdut tot ceea ce putea pierde din punct de vedere lumesc, dar a câştigat veşnicia pentru că s-a lăsat în voia Lui.
- Să avem în minte cuvântul lui Iov: „Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!”.
3. Să ne înconjurăm de prieteni care îl caută pe Hristos
O veche zicală zice: spune-mi cu cine te aduni ca să îţi spun cine eşti.
Asta nu înseamnă că nu trebuie să avem deschidere faţă de aproapele nostru care poate se află pe un drum diferit de cel mântuitor şi să îl ajutăm, ci înseamnă să ne înconjurăm de oameni care ne pot ajuta să ne întărim în credinţă. Şi vice versa.
După cum noi avem nevoie de alţi oameni pentru a creşte duhovniceşte trebuie şi noi să fim ajutor pentru alţii în evoluţia lor spirituală pe calea mântuirii.
Apoi, pe cei care din diferite motive încă nu caută mântuirea îi putem sprijini prin rugăciune şi îi putem schimba prin exemplul vieţii noastre.
Sfaturi practice:
- Să căutăm oameni care împărtăşesc aceleaşi idei cu noi în materie de credinţă şi încearcă să îşi trăiască viaţa după cuvintele evangheliei.
- Să fim lumina celor din jurul nostru.
- Trebuie să ne propunem ca în fiecare zi să vieţuim după cuvintele Evangheliei
4. Nu te declara niciodată înfrânt
Atât în viaţa de zi cu zi, dar mai ales în viaţa duhovnicească nu trebuie să ne lăsăm niciodată pradă deznădejdii. Nu trebuie să ne declarăm niciodată înfrânţi, ci să ne ridicăm după fiecare cădere şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.
Fiecare cădere urmată de o ridicare ajută la întărirea noastră în credinţă.
Sfaturi practice:
- De fiecare dată când simţim că suntem neputincioşi în faţa ispitelor trebuie să medităm la persoane biblice care au izbândit chiar dacă au căzut de multe ori în păcat.
Poate cel mai elocvent exemplu este tâlharul de pe cruce a cărui viaţă a fost probabil o cădere continuă, dar nu a renunţat şi în ultima clipă cerând ajutorul lui Hristos a câştigat Raiul.
- Trebuie să avem în minte că Hristos a biruit moartea şi a înviat pentru noi. Cu El fiecare creştin poate ajunge #maitarecamoartea
Foto credit: Basilica.ro/Raluca Ene
