Creștinii ortodocși se află astăzi, 25 mai 2014, în Duminica a VI-a după Paști. Potrivit rânduielii Bisericii noastre, la Sfânta Liturghie s-a citit Pericopa Evanghelică de la Sfântul Evanghelist Ioan, capitolul 9, versetele de la 1 la 38, fragment care prezintă vindecarea Orbului din naștere de către Mântuitorul Iisus Hristos.
În cuvântul de învățătură rostit în Paraclisul Reședinței Patriarhale cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României, a arătat că Evanghelia Duminicii a șasea după Paști, numită Duminica Orbului, continuă șirul Evangheliilor din perioada de după Sfintele Paști în care se prezintă mai multe vindecări săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos ca să înțelegem puterea Lui mântuitoare și dătătoare de viață.
„Am văzut în Evangheliile din Duminicile precedente că Mântuitorul Iisus Hristos a vindecat boala unui om paralizat, a vindecat afecțiunea nestatornică și credința confuză a femeii samarinence și a locuitorilor cetății Sihar din Samaria. Acum vedem că El dăruiește vedere unui om nefericit care s-a născut orb”, a mai spus Preafericirea Sa.
Mai mare boală este necredința sau orbirea spirituală decât orbirea trupească
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat semnificațiile duhovnicești ale Pericopei Evanghelice: „Evanghelia de astăzi ne arată că orbirea sufletească este mai grea decât orbirea fizică sau trupească. Evanghelia din Duminica Orbului pune în contrast izbitor lumina pe care Mântuitorul Iisus Hristos o dăruiește acestui orb din naștere, făcându-l să vadă și invidia întunecată a fariseilor care nu-L iubeau pe Iisus când El îi vindeca pe cei bolnavi. Scopul Evangheliei de astăzi este acela de a arăta că uneori mai ușor cred în Hristos și-L mărturisesc orbii din naștere, decât cei care deși văd cu ochii trupești, nu cred în El. Evanghelia ne arată că mai mare boală este necredința sau orbirea spirituală decât orbirea trupească și că mai ușor se vindecă cineva de orbirea trupească decât de orbirea sufletească a necredinței. Orbul de care vorbește Evanghelia de astăzi nu a cerut nimănui să-l vindece. El a fost doar observat de Mântuitorul Iisus Hristos și de către ucenicii Săi care L-au întrebat pe Iisus dacă omul acesta este orb pentru că a păcătuit el sau părinții lui. Domnul Iisus a răspuns că nu a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s-a născut orb ca să se arate în el lucrarea lui Dumnezeu”.
„Evanghelia ne spune că Iisus Hristos este lumina lumii. Cum putea păcătui cineva înainte de a se naște? Desigur, la prima vedere, întrebarea nu avea rost. Dar Iisus a răspuns că nu a păcătuit nici cel orb, nici părinții lui pentru a respinge credința falsă a unora dintre iudei, împrumutată de la păgâni și anume că uneori sufletul care a păcătuit mult, la ieșirea lui din trup intră în alt om sau într-un copil care se naște și petrece încă o viață pe pământ în alt trup spre a se curăți sau izbăvi de păcate prin suferință”, a arătat Patriarhul României.
Preafericirea Sa a evidențiat faptul că prin vindecarea acestui orb s-a arătat lucrarea lui Dumnezeu și anume că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Făcătorul lumii: „Totodată Iisus spune că sunt oameni care suferă nu pentru păcatele lor proprii sau ale părinților, ci pentru ca să se arate în ei lucrarea lui Dumnezeu. Lucrarea de vindecare și de schimbare, sau de înnoire a vieții omului. Prin vindecarea acestui orb s-a arătat lucrarea lui Dumnezeu și anume că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu este Făcătorul lumii, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt l-a creat pe om la începutul lumii. Și că tot El este și lumina lumii, adică sensul ultim al vieții, al existenței universului și a umanității. Că El este dătătorul vederii trupești sau corporale și dătătorul vederii sufletești sau spirituale care se numește credință. El este izvorul luminii celei văzute cu ochii trupești și al luminii celei văzute numai cu ochii sufletești, ai credinței. Fiul lui Dumnezeu vindecă natura umană atunci când aceasta devine infirmă. Domnul Iisus Hristos a scuipat în țărână și a făcut tină spre a unge cu aceasta ochii orbului. Gestul Său arată că întrucât El este și Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu care la facerea lumii S-a aplecat și a luat țărână din pământ, a făcut om și a suflat în fața lui suflare de viață, tot El poate reface acum natura umană după ce aceasta a devenit infirmă, neputincioasă și suferindă”.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat motivele pentru care Mântuitorul Iisus Hristos a trimis orbul din naștere la scăldătoarea Siloamului: „Iisus a uns ochii orbului cu tină și apoi l-a trimis la scăldătoarea Siloamului nu pentru că acolo era vreo apă miraculoasă. Nu, ci ca, în primul rând să constate ascultarea smerită a orbului și credința lui tare. Iar acest orb s-a dovedit a fi mai ascultător și mai credincios decât fariseii care aveau vedere fizică, însă nu duhovnicească. Orbul din naștere nu a întrebat Cine mă va duce acolo?, la scăldătoare, nici nu a întrebat De ce trebuie să merg la scăldătoarea Siloamului?. El nu a arătat nici o ezitare, ci a făcut ce i s-a cerut, adică a mers îndată acolo unde a fost trimis. Nu știm cum a ajuns el acolo, cine l-a ajutat, părinții lui ori vreun apropiat, sau mai degrabă a mers la scăldătoare și a găsit-o prin însăși puterea îndrumătoare a cuvântului Mântuitorului. Al doilea motiv pentru care Iisus l-a trimis pe cel orb la scăldătoarea Siloamului este ca să vadă cât mai multă lume că el a mers la scăldătoare pe când era orb, ochii lui, acum acoperiți cu tină, atrăgeau și mai mult atenția mulțimii asupra faptului că el este un nevăzător. Însă după ce s-a spălat, împlinind cu multă smerenie și multă credință ceea ce Iisus i-a poruncit, orbul din naștere s-a vindecat, a devenit văzător, iar multă lume din cei care l-au văzut înainte, l-a recunoscut. Deci, orbul a fost trimis de Hristos la scăldătoarea Siloamului care înseamnă trimis pentru a deveni apoi și el un trimis, un misionar, mărturisitor al lui Hristos printre iudei. Vedem aici în lucrarea minunată și pedagogia sfântă a Domnului Iisus Hristos că unii oameni infirmi sau bolnavi pot mărturisi dumnezeirea Lui, în timp ce unii oameni sănătoși care se cred desăvârșiți, se împotrivesc Lui și refuză să recunoască prezența și lucrarea lui Dumnezeu în el”.
Preafericirea Sa a vorbit și despre semnificațiile spălării orbului la scăldătoarea Siloamului: „Siloamul este prefigurarea Tainei Sfântului Botez. Sfinții Părinți ai Bisericii au înțeles că scăldătoarea Siloamului era și o prefigurare sau o preînchipuire a Tainei Sfântului Botez care dăruiește lumină celor care se botează. Din acest motiv Botezul a fost numit în primele veacuri și Sfânta Luminare, iar până astăzi în rugăciunile Bisericii ortodoxe preotul spune celui nou botezat: „Botezatu-te-ai, spălatu-te-ai, curățitu-te-ai, luminatu-te-ai”. Prin această spălare a orbului din naștere la scăldătoarea Siloamului, orbul din naștere primește nu doar darul vederii materiale, ci și darul vederii spirituale, care este credința în Iisus Hristos. Însă pe cât era de mare bucuria acestui orb din naștere care a fost vindecat prin iubirea milostivă a Domnului Iisus Hristos, tot atât de mare devenise invidia cărturarilor și a fariseilor care cârteau și defăimau pe Iisus întrucât El săvârșise această vindecare minunată în zi de sâmbătă”.
Orbul vindecat devine misionar ascultător și credincios al lui Iisus, a arătat Patriarhul României, arătând în continuare că: „Evanghelia de astăzi ne prezintă pe larg convorbirea Domnului cu acest orb și apoi convorbirea dintre orb și fariseii cărturari care fiind invidioși pe Iisus, s-au mâniat pe orbul vindecat. În cele din urmă vedem cum acest orb din naștere, vindecat de Iisus Hristos devine mărturisitor al puterii Lui vindecătoare atât de insistent încât încearcă să-i lămurească pe farisei despre puterea dumnezeiască a lui Iisus zicând că dacă Iisus nu ar fi de la Dumnezeu nu ar putea să facă minuni. Prin urmare dacă Iisus nu a fost trimis de Dumnezeu, nu ar fi putut săvârși această minune. Văzând fariseii că orbul devine mărturisitor și posibil ucenic al Lui, l-au certat și l-au dat afară din sinagogă. Însă după ce a fost certat și exclus din sinagogă de farisei, fiindcă devenise mărturisitor al puterii dumnezeiești, vindecătoare a lui Iisus, orbul s-a întâlnit cu Omul care l-a vindecat. Acesta i-a zis: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?” „Dar cine este Doamne, ca să cred în El?” Și Iisus a zis: „L-ai și văzut și Cel ce vorbește cu tine, Acela este„. Atunci cel ce fusese orb a grăit: „Cred, Doamne„. Și s-a închinat Lui. De la mărturisirea puterii dumnezeiești vindecătoare a lui Iisus, omul vindecat de orbirea trupească ajunge la mărturisirea dumnezeirii lui Iisus întrucât el crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu și I se închină Lui. Orbirea spirituală ca incapacitate a unor oameni de a recunoaște în minunile lui Iisus Hristos prezența dumnezeirii Lui de a crede în El și a-L mărturisi ca Mântuitor al omenirii, care vindecă natura umană de păcat, boală și moarte se manifestă și azi în multe forme: ateism sau ostilitate față de religie, nihilism sau indiferență față de valorile credinței, secularizare sau diminuare a vieții spirituale până la uitarea de Dumnezeu și de Biserică. Însă adesea oamenii care au trecut prin suferință și au cunoscut ajutorul lui Dumnezeu ca vindecare și eliberare sporesc în credință ca vedere spirituală a prezenței și lucrării lui Dumnezeu în viața omului. Desigur, este mult mai bine să ne întărim în credință fără suferință, prin rugăciune și fapte bune ca răspuns al nostru la iubirea lui Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul, Care ne dăruiește viață și sănătate, ajutor și înțelepciune”.
„Evanghelia de astăzi ne arată cum un orb din naștere a devenit văzător și mărturisitor credincios al lui Hristos, iar unii dintre farisei care vedeau trupește au rămas în orbirea lor spirituală refuzând să creadă că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Prin urmare vedem că Dumnezeu poate face și dintr-un om infirm un dascăl, un trimis al Său în lume. Vedem cât de mare este iubirea lui Dumnezeu și cât de mare este lucrarea harului lui Dumnezeu în oameni. De aceea, împreună cu orbul vindecat din Evanghelie, mărturisim și noi că Iisus este Fiul lui Dumnezeu care S-a făcut Om din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor”, a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
