În Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci, 7 septembrie 2014, Preasfințitul Părinte Sofronie, Episcopul Oradiei, s-a aflat în vizită pastorală în mijlocul preoților și credincioșilor din cadrul Protopopiatului Tinca. Cu acest prilej, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie arhierească, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, în biserica cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din filia Valea Mare de Codru, Parohia Miheleu, a precizat Pr. Călin Popa.
Satul Valea Mare de Codru este o așezare veche românească, despre care sunt consemnate date istorice încă din anul 1543. Ca așezare geografică, localitate este situată la sud de municipiul Oradea, la o distanță de 35 km.
Actuala biserică parohială a fost construită în anul 1937, având hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, fiind zidită din cărămidă pe locul unei biserici vechi de lemn. De-a lungul anilor, bisericii i s-au făcut numeroase îmbunătățiri și înfrumusețări, fiecare din preoții slujitori care au păstorit aici punându-și amprenta asupra sa și asupra vieții bisericești îndeosebi.
Din anul 2012 până în prezent parohia Miheleu este păstorită de tânărul preot Emanuel Florin Ianc, cu frumoase realizări în plan pastoral-misionar și administrativ-gospodăresc, ajutat îndeaproape de membrii Consiliului și Comitetului parohial. În ciuda faptului că parohia este formată dintr-o comunitate mică, în tot acest timp s-au desfășurat ample lucrări de restaurare și înnoire, atât la locașurile de cult din parohie și filie, cât și la casa parohială.
Preasfinția Sa a fost întâmpinat cu bucurie, în sunetul clopotelor, de copii care i-au oferit buchete de flori, de soborul de preoți și diaconi, precum și de numeroși credincioși.
În cadrul Sfintei Liturghii, imediat după citirea pericopei evanghelice de la Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Preasfințitul Părinte Sofronie a rostit un bogat cuvânt de învățătură, ce va rămâne peste ani în sufletul și în inima celor prezenți:
„Duminica de astăzi este cea dintâi Duminică din noul an bisericesc, început la 1 septembrie, și, totodată, este și Duminica dinaintea marii sărbători a Înălțării Sfintei Cruci, o Duminică închinată Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar dacă este închinată Crucii, este închinată, bineînțeles, Celui Care S-a jertfit pe Cruce, Celui Care a murit pe acest Altar de jertfă, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Cel veșnic al Tatălui, Care, la plinirea vremii, S-a născut din Fecioara Maria, făcându-Se Om, fiind trimis de Dumnezeu-Tatăl pe pământ, ca să se mântuiască prin El lumea.”
„Așa de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi, oamenii, cei care căzusem în păcat prin strămoșul nostru Adam, încât L-a trimis pe Fiul Său, pentru ca prin iubirea Sa, a Tatălui față de noi, și prin Tatăl a Fiului față de noi, și noi, în Duhul Sfânt, să ne însușim această iubire, acest mare dar al lui Dumnezeu, jertfa de pe Cruce a Fiului Său, iar prin aceasta să ne mântuim.”
„Jertfa pe Cruce este punctul central al mântuirii noastre. Dacă Mântuitorul Iisus Hristos nu ar fi murit pe Cruce, atunci nici noi nu ne-am fi putut mântui, deoarece Învierea Sa din morți, început al învierii noastre a tuturor în Ziua cea mare a Domnului, la sfârșitul lumii acesteia, a venit ca urmare a morții Sale pe Cruce. Fără Cruce nu există mântuire. Fără Cruce nu putem ajunge la înviere. Și așa cum Domnul nostru Iisus Hristos a murit răstignit pe Cruce, întinzându-Și brațele pe lemn și cuprinzând în brațele Sale întinse, într-o îmbrățișare de dragoste întreaga umanitate, tot așa suntem și noi chemați să înțelegem că nu putem ajunge, la fel ca și Domnul Hristos, la înviere, dacă nu trecem, așa cum a trecut și El, prin Cruce. Deci drumul spre înviere trece prin Cruce. Cu alte cuvinte, trebuie să fim pregătiți, mai ales noi, creștinii, dar și lumea întreagă, să înțelegem că la înviere nu se poate ajunge fără Cruce. Nu poți să ajungi să guști darurile învierii, adică nemurirea, petrecerea în veșnicie împreună cu Dumnezeu, dacă nu mergi pe calea pe care a deschis-o Dumnezeu, calea jertfei, a sacrificiului.”
„Ca să ajungi să te poți bucura de viața cea veșnică trebuie să omori în tine tot ceea ce este întunecat, tot ceea ce înseamnă păcat, stricăciune și moarte. Aceste stricăciuni nu pot să dispară fără efort, fără jertfă, fără sacrificiu din partea noastră, ajutați fiind de harul lui Dumnezeu.”
„Ajungem, deci, la înviere, dacă în viața noastră ne luăm și noi crucea și răstignim în noi tot ceea ce este păcătos, murdar, întinat, tot ceea ce în viața noastră înseamnă egoism, tot ceea ce înseamnă răutate, care duce la stricăciune și, în cele din urmă, la moarte. Nu se poate să ajungem la înviere dacă nu trecem prin chinurile răstignirii. Așa cum pentru a se naște om în lume este nevoie ca cea care îl aduce pe lume, mama, să treacă prin chinurile facerii, tot așa trebuie să trecem și noi prin chinurile răstignirii, pentru ca sufletul nostru să se nască la lumea cea veșnică, în lumina Învierii lui Hristos. Deci pentru a ajunge acolo trebuie să trecem prin durerile facerii. De aceea intrarea în Împărăția cerurilor este asemuită cu o naștere din nou”.
„Pericopa evanghelică ce am ascultat-o este un fragment din discuția pe care Mântuitorul Iisus Hristos a avut-o cu Nicodim, un înțelept din poporul lui Israel, un învățător al Legii, un fariseu care respecta cu strictețe preceptele Legii și care dorea să se mântuiască, și care L-a întrebat pe Domnul Iisus Hristos ce trebuie să facă pentru a se mântui. Iar Mântuitorul Hristos i-a spus că de nu se va naște din nou, din apă și din duh, adică prin Taina Sfântului Botez, nu va putea să ajungă în Împărăția cerurilor, asemănând, așadar, intrarea noastră, a oamenilor, în viața cea veșnică, cu o naștere a unui om în lume.”
În cadrul slujbei, Preasfinția Sa a hirotonit pe tânărul teolog Mircea Nicolae Ianc întru diacon pe seama Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” și „Sfântul Ierarh Andrei, Mitropolitul Transilvaniei” din Oradea, și a hirotesit pe Părintele paroh Emanuel Florin Ianc întru sachelar, pentru întreaga lucrare pastoral-misionară și administrativ-gospodărească desfășurată în parohie.
Părintele Vasile Popa, Protopopul Tincăi, în numele credincioșilor Parohiei Miheleu, dar și al preoților din cadrul Protopopiatului Tinca, a adresat un cuvânt de bun venit ierarhului. Apoi, a prezentat un scurt istoric al comunității ortodoxe din Valea Mare, în care a subliniat statornicia în credință a preoților și a credincioșilor acestei parohii în vremurile de prigoană a Bisericii dreptmăritoare din Transilvania.
Preotul paroh Emanuel Florin Ianc a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru tot ajutorul și toate darurile pe care cu îmbelșugare le-a revărsat peste această comunitate de buni creștini. Apoi i-a mulțumit Preasfinției Sale pentru osteneală și prezență, pentru distincția acordată, subliniind faptul că ea este simbol al vredniciei toturor credincioșilor pe care îi păstorește, dar și pentru dragostea și disponibilitatea ce le-a manifestat față de puținii dar bunii și râvnitorii credincioși ai filiei Valea Mare de Codru.
În final, Preasfințitul Părinte Sofronie l-a felicitat pe părintele paroh și a încurajat pe mai departe mica comunitate de creștini ortodocși. De asemenea, fiind la început de nou an bisericesc, a transmis credincioșilor prezenți urări de ani mulți și binecuvântați, iar tuturor elevilor și studenților mult succes la început de an școlar.
