Libertatea unită cu responsabilitatea

La Patriarhie s-a aniversat astăzi, 30 septembrie 2013, împlinirea a șase ani de Patriarhat ai Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În această dimineață în Catedrala Patriarhală Preafericirea Sa a oficiat slujba Sfintei Liturghii alături de un sobor de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române și înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

După oficierea Sfintei Litughii Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal a oficiat slujba Te-Deum-ului în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a ierarhilor membri ai Sfântului Sinod.

După slujba Tedem Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan a rostit în numele membrilor Sfântului Sinod un cuvânt intitulat Mărturisirea Evangheliei Domnului Hristos – Șase ani de la întronizarea Preafericitului Părinte Daniel ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române adresat Patriarhului României la împlinirea celor șase ani de patriarhat.

După cuvântul Mitropolitului Moldovei și Bucovinei a urmat cuvântului Patriarhului României care a mulțumit lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate și a vorbit și despre continuarea proiectelor derulate în prezent, pe care îl prezentăm în continuare.

„Înaltpreasfințiile Voastre, Preasfințiile Voastre, Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți credincioși și credincioase, mulțumim lui Dumnezeu pentru cei șase ani de activitate care au trecut foarte repede și mulțumim tuturor celor care astăzi sunt aici prezenți și care împreună cu noi s-au rugat și au adus mulțumire lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra Bisericii Sale din poporul român. În mod deosebit mulțumim Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei care în numele Sfântului Sinod ne-a lăsat cuvânt omagial, un cuvânt sistematic, clar și concentrat care ne arată tuturor ceea ce trebuie să facem și facem după putințele noastre cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ajutorul clerului și credincioșilor. Toate realizările pe care le săvârșim aici la Patriarhie sau în eparhii se fac de către ierarhi împreună cu clerul, împreună cu mănăstirile, cu școlile de teologie, cu protopopiatele, parohiile, cu credincioșii noștri care iubesc Biserica lui Hristos în mod sincer și smerit și o ajută în mod jertfelnic”, a spus Preafericirea Sa.

Cu cât libertatea este mai mare cu atât responsabilitatea este mai intensă

Totodată, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a mai spus: „Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne ajută să realizăm o lucrare grea în anii aceștia, dar foarte necesară, poate cea mai necesară lucrare pentru poporul român și anume, unirea libertății cu responsabilitatea. În anii de comunist ateu, de dictatură, ne întrebam cum vom dobândi libertatea. În anii de libertate întrebarea este ce facem cu libertatea noastră, ce ai făcut cu libertatea ta ? Te-a apropiat de Dumnezeu mai mult sau te-a îndepărtat de Dumnezeu. Libertatea ta individuală și socială te-a apropiat mai mult de semeni sau te-a îndepărtat de ei ? Ai zidit sau ai pierdut timpul ? Ai făcut bine sau l-ai omis sau, mai jalnic, ai făcut răul ? Deci, marea problemă a noastră a fiecăruia dintre noi care slujim Biserica lui Hristos și poporul român este această permanentă grijă de a îmbina libertatea cu responsabilitatea. Cu cât libertatea este mai mare cu atât responsabilitatea este mai intensă. Acum nu mai putem da vina pe alții că nu avem libertate”.

Când construim biserici arătăm credință vie și jertfelnică

„Ne bucurăm câte slujbe arhierești se săvârșesc în fiecare duminică și sărbătoare. Niciodată în istoria poporului român nu s-au săvârșit într-un timp atât de scurt atâtea slujbe arhierești și nu s-au construit atâtea biserici, iar bisericile se construiesc pentru că sunt necesare. În bisericile existente inclusiv în cele noi încap astăzi 10 % sau sub 10 % din numărul credincioșilor existenți. Se vede mai ales la Înviere că vin mulți, stau puțini, dar dacă ar sta toți nu ar avea loc în biserică. Deci, în România de astăzi se construiește mult acolo unde banii sunt folosiți potrivit scopului lor. Unde banii nu sunt folosiți pentru scopul fixat nu se construiește mult. Se construiesc multe biserici fiindcă de fapt banii credincioșilor se văd că sunt lucrători acolo unde ei doresc și anume, doresc să recupereze timpul nefavorabil din anii de comunism când nu s-a dat voie să se construiască biserici în cartiere noi și nici în sate pentru că multe sate erau propuse pentru demolare sau comasare. Deci, noi când construim biserici arătăm credință vie și jertfelnică și arătăm că banii sunt folosiți corect. Deci, aceasta este cea dintâi observație pe care trebuie să o facem pentru că aceste biserici sunt o necesitate liturgică și sunt expresia recunoștinței și a bucuriei oamenilor credincioși. Dacă n-au putut fi ctitori, ziditori de biserică în cei 45 de ani de comunism decât foarte rar cu câteva excepții acum se recuperează timpul ratat de atunci. Și aceasta ne arată că folosim libertatea după voia lui Dumnezeu. De asemenea, pe lângă biserici s-au construit o mulțime de așezăminte, aproape 700 de instituții social-filantropice, o mulțime de cabinete medicale și chiar spitale ale bisericii sau centre de diagnostic și tratament. Deci, paralel cu construirea bisericilor se desfășoară o mulțime de activități educaționale, social-filantropice și lucrări care pun în evidență patrimoniul cultural-religios”, a explicat Patriarhul României.

Nimeni și nimic în lumea aceasta nu poate înlocui Biserica

De asemenea, mai arată Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „Când ne gândim care ar fi prioritățile avem mari dificultăți să ne dăm seama ce este mai important ? Desigur, știm mai important este Sfântul Altar căci de acolo vine lumina, de acolo vine binecuvântarea, de acolo vine ajutorul de la Dumnezeu, de acolo se sfințesc toate. Pe aproapele trebuie să-l iubim ca pe noi înșine, ne spune Sfânta Evanghelie, însă pe Dumnezeu trebuie să-L iubim din tot sufletul, din tot cugetul nostru, din tot sufletul nostru și cu toată puterea sau tăria noastră. De ce ? Pentru că dacă Îl iubim pe Dumnezeu cu toată ființa atunci în această iubire intră și semenii noștri și se sfințesc. Dacă iubim pe Dumnezeu cu toată ființa atunci se sfințește și iubirea față de părinți, față de soț sau soție, față de părinți, față de copii, față de prieteni, toți se binecuvintează și se sfințesc din relația noastră cu Dumnezeu, din iubirea față de Dumnezeu. De aceea, în popor se spune †˜totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu†™. Deci, altarul mai întâi, izvor de viață, pregustare a vieții veșnice din Împărăția Cerurilor. Și toate se sfințesc de la altar și activitățile din casă și cele de pe câmp și cele de la birou și cele din uzină sau din orice domeniu de activitate. Toate se sfințesc pentru cel care ține legătura cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt. De aceea, nimeni nu poate și nimic în lumea aceasta înlocui Biserica. Numai în Biserică se obține iertarea păcatelor și arvuna vieții veșnice. Toate instituțiile care promovează o civilizație sunt importante, dar niciuna nu poate înlocui Biserica, poartă a Cerului și Casă a lui Dumnezeu, Cerul pe pământ ca pe noi pământenii să ne ridice în iubirea, bucuria și slava Preasfintei Treimi. De aceea se sfințesc multe biserici pentru că poporul dorește nu doar să trăiască în lumea aceasta până la mormânt, ci să trăiască veșnic. Cine crede în Dumnezeu este un om care s-a hotărât să trăiască veșnic, nu doar până la mormânt, potrivit făgăduinței Mântuitorului Iisus Hristos care zice †˜Oricine crede în Mine va fi viu. Chiar dacă va muri cu trupul va fi viu cu sufletul†™. Deci, Biserica este locaș de închinare, poartă a Cerului și arvună a vieții veșnice: †˜Gustați și vedeți că bun este Domnul†™ sau †˜Cu trupul lui Hristos vă împărtășiți și din izvorul cel fără de moarte gustați†™”.

Pentru a avea mai mult spațiu de comuniune este necesară terminarea Catedralei Mântuirii Neamului

„Ne bucurăm când se sfințesc biserici în fiecare duminică. Unii ierarhi sfințesc și în zi de sâmbătă pentru că sunt mule solicitări ale credincioșilor. Clerul și credincioșii sunt împreună bucuroși când ierarhul binecuvintează, pentru că nu-i binecuvintează cu binecuvântarea proprie, ci cu binecuvântarea lui Hristos pe care El o transmite arhiereului și desigur preoților hirotoniți de arhierei. Deci, în primul rând dorim să mulțumim lui Dumnezeu, dar și oamenilor prin care El lucrează. Mulțumim ierarhilor harnici și dinamici care în fiecare duminică și sărbătoare și chiar peste săptămână arată zelul lor misionar ca dragoste față de Hristos. De asemenea, mulțumim și preoților și mănăstirilor și școlilor de teologie și protopopiatelor și autorităților centrale de stat și locale care înțeleg cât de mare este rolul bisericii în societate. În legea cultelor se spune că toate cultele trebuie să fie factori ai păcii sociale. Dacă nu s-ar aduce pace prin rugăciune și dacă nu s-ar aduce pace prin comuniune am simți viața ca un vid chiar dacă este sistematizată. S-a spus despre postmodernism faptul că este demolarea sistematică a fiecărui sistem. Deci, secularizarea este sistematizarea vidului spiritual care nu poate fi pentru noi un ideal. Este o problemă, dar nu o soluție. Deci, noi pentru că nu dorim să sistematizăm vidul secularizării și să sfințim viața oamenilor construim biserici și cu ajutorul lui Dumnezeu vom construi și catedrala care este o necesitate. Se vede că astăzi, ca și cu șase ani în urmă, Catedrala, această biserică mănăstirească la origine este neîncăpătoare. Când avem slujbe mai mari cu a fost sfințirea Marelui Mir au trebuit în general credincioșii să stea afară. În biserică a stat clerul și credincioșii afară, ceea ce nu este comuniune cu adevărat. Deci, noi mulțumim celor care ne-au ajutat în toată activitatea noastră și în cea misionară privind educația și în cea social-filantropică privind ajutorarea săracilor, bătrânilor, bolnavilor, oamenilor singuri și tuturor ierarhilor care lucrează în diaspora română astfel încât la ora actuală Biserica este cel mai mare ajutor dat românilor din străinătate pentru menținerea identității, spiritualității și comuniunii românești. Și mulțumim tuturor celor care au contribuit până acum și îi rugăm să contribuie în continuare la zidirea Catedralei Mântuirii Neamului pe care unii o numesc acum pe scurt Catedrala Națională. Chiar dacă este numită Catedrala Națională este una și aceeași biserică și noi avem speranța că Dumnezeu ne va ajuta să terminăm toate bisericile începute, ne încurajează foarte mult eparhiile care sunt mult mai înaintate decât Capitala în privința catedralelor. Am sfințit catedrală mare cu câțiva ani în urmă la Arad. Am sfințit catedrală la Caransebeș. S-au sfințit catedrale în diferite părți ale țării, însă aceasta a noastră este frumoasă, istorică, dar mică. Este o perlă, dar neîncăpătoare. De aceea, pentru a avea mai mult spațiu de comuniune este necesară terminarea Catedralei (n.r.: Mântuirii Neamului) pentru că omul serios, așa cum spunea sociologul Mihail Ralea, este cel care duce până la capăt lucrul odată început. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să lucrăm cu bucurie chiar dacă este greu, să lucrăm cu speranță chiar dacă sunt unele obstacole și să lucrăm cu dragostea pe care ne-o dăruiește Hristos ca noi să o arătăm față de Biserica Sa cea vie față de poporul român spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin !”, a încheiat Patriarhul României.

Comentarii Facebook


Știri recente