Lectura biblică devine ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu

De-a lungul întregii perioade a Postului, cotidianul La Croix consacră conferințelor Postului Paștilor de anul acesta organizate la Biserica Notre-Dame, din Paris, dosarul săptămânal „Religie și spiritualitate”, informează cotidianul „Ziarul Lumina”.

Dei Verbum consideră Cuvântul lui Dumnezeu „sursă pură și permanentă de viață spirituală” (DV 21) și că pentru a o gusta este nevoie de o „lectură asiduă” a Bibliei (DV 25), care nu vizează erudiția, ci „știința eminentă a lui Iisus Hristos” și „iubirea lui Dumnezeu” (DV 23). De fapt, Dei Verbum solicită astfel reluarea vechii practici de lectio divina, această lectură a Scripturii care devine dezvăluire a unei Prezențe și al chipului lui Hristos, care este într-adevăr „prezent în Cuvântul Său” (Sacrosanctum Concilium 7).

Prin lectura divină, credinciosul citește parabole biblice pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu; această lectură devine astfel, din acel moment, o lectură a propriei ființe, care îi permite să se înțeleagă într-o nouă manieră, plecând de la lumina care provine din text și de la chipul lui Hristos care reiese din pagina biblică. Citind, credinciosul se simte el însuși citit, radiografiat; el reia experiența lui David, care aude cele spuse de Nathan: „Acest om ești tu!”; da, despre tine este voba, despre tine se vorbește. Această lectură va constitui de asemenea inima și esențialul ascezei și al disciplinei credinciosului: ea necesită liniște, singurătate, concentrare, muncă interioară, gândire, atenție, dar și ieșirea din sine și deschiderea către Celălalt. Această lectură devine sufletul vieții spirituale: în același fel în care ne raportăm la textul biblic, tot așa ne raportăm față de cealaltă persoană, la faptele existenței, la evenmentele ecleziale și la cele ale istoriei.

Cele patru momente clasice din lectio divina (și anume lectio, meditatio, oratio și contemplatio) pot fi sintetizate în două mișcări fundamentale: prima, mai pronunțat obiectivă, în care lăsăm textul să apară în toată alteritatea lui, și a doua, mai subiectivă, în care subiectivitatea cititorului se lasă judecată, consolată, orientată și răspunde la toate acestea prin rugăciune. Aceasta este structura esențială a unei lectio divina.

Într-o primă instanță, putem introduce și studiul și aprofundarea sensului textului, sau putem recurge la anumite instrumente exege-tice sau la comentarii, pentru a înțelege mai bine ceea ce vrea să spună textul. Nu trebuie totuși să uităm că ceea ce aduce cu adevărat roade este efortul personal, căutarea personală. Mișcările pe care le antrenează lectio divina sunt tot acelea ce caracterizează relația cu o altă persoană: alteritatea textului (distanța culturală care îl separă de noi) și alte-ritatea celeilalte persoane trebuie luate în serios. Când suntem alături de o altă persoană, trebuie, înainte de toate, să o ascultăm, să o observăm, să îi lăsăm spațiul necesar pentru a se putea exprima și manifesta; este vorba de a exersa respectul și inteligența pentru a putea reacționa în mod corect, pentru a ne implica în relația cu acea persoană.

Lectura biblică devine ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu datorită credinței, un adevărat criteriu de interpretare a textelor bi-blice, care au fost redactate și compuse plecând de la credința în Dumnezeul Care acționează în lume, Care intervine în istorie și Care Și-a dezvăluit chipul prin Iisus Hristos. Această credință ghidează cititorul spre o ascultare personală și contemporană; ea se transformă în certitudinea că Dumnzeu îmi vorbește mie, astăzi, prin intermediul paginii biblice. Lectura aceasta se produce într-un context de rugăciune: „Rugăciunea trebuie să se întrepătrundă cu lectura Sfintei Scripturi, pentru a se stabili un dialog între Dumnezeu și om” (DV 25). Lectura trebuie începută prin invocarea Sfântului Duh și încheiată printr-o rugăciune modelată de ascultarea Cuvântului Domnului.

Un criteriu important pentru asimilarea Cuvântului lui Dumnezeu existent în Scripturi este că lectura acestora din urmă tinde spre acțiune, spre practică. Sfânta Scriptură se înțelege pe măsură ce o trăim, pe măsură ce o punem în practică. Mai mult, experiența însăși a vieții (în bine sau în rău) poate ajuta la înțelegerea Scripturii. Ioan Casian preciza: „Sfintele Scripturi ni se descoperă mai clar, iar miezul înțelegerii lor se manifestă atunci când experiența noastră nu numai că ne permite să fim conștienți de această înțelegere, ci ne face conștienți de faptul că sensul cuvintelor nu ne este dezvăluit prin vreo explicație, ci prin experiența vie pe care am avut-o citind Scriptura” (Conferințe, X, 11).

„Campaniile de colectare a contribuției pentru Biserică își schimbă tonul” – este titlul unui articol apărut pe 7 martie 2010 în cotidianul francez La Croix și semnat de Martine de Sauto. Conform autoarei, campaniile de comunicare a colectării contribuției pentru Biserică vor fi mai bine organizate, mai eficace, pentru a ajunge la un public mai larg. Pentru a le finanaliza, anumite dioceze își unesc eforturile.

Pentru campania de colectare a contribuției pentru anul 2010, cele șapte dioceze ale provinciei ecleziale din Reims au vrut să aducă ceva nou, unindu-și eforturile și apelând la o agenție care nu lucrează de obicei cu Biserica. Rezultatul: o campanie colorată, care pune în valoare angajamentul preoților și al laicilor în viața de zi cu zi.

„Sub efectul îmbătrânirii donatorilor, dar și al crizei, campania din 2009 a înregistrat o scădere a contribuției de aproximativ 4%”, explică Mgr. Gilbert Louis, episcop de Châlons-en-Champagne. „Trebuia deci să ne arătăm inventivi”.

Pentru a concepe această campanie, François Raymond, fondatorul agenției Treize Articles, a pus în aplicare o idee-cheie: aceea a unei comunicări mutuale, care respectă specificitățile diocezelor. Plecând de aici, acesta a căutat punctul comun care există între aceste dioceze.

„Legătura s-a făcut evidentă imediat: Biserica, așa cum este ea, cu toți oamenii ei care nu fac nimic extraordinar, într-o epocă gri, dar care aduc căldură umană, oferă atenție cu multă simplitate și modestie, în numele Evangheliei”, a declarat acesta.

Astfel, în fiecare dioceză (Amiens, Beauvais, Châlons-en-Champagne, Langres, Reims, Soissons et Troyes) , un fotograf a surprins într-o fotografie-portret, în mediul lor de viață, trei persoane care aduc vitalitate Bisericii. Catherine Dugimont, 40 de ani, mamă a doi copii și nelipsită de la biserică, a acceptat fără să ezite „pentru că mulți creștini nu sunt conștienți de faptul că Biserica trebuie să plătească salariile preoților și ale laicilor”.

„Obiectivul este de a vorbi mai tare despre Biserică, de a atinge un public mai larg și de a trezi conștiințele”, explică Hubert Robinne, purtătorul de cuvânt al diocezei din Rennes. „Mesajul este centrat pe dar, pe gratuitatea darului care se face în cadrul Bisericii, care asigură o prezență discretă și activă în serviciile oferite oamenilor.”

Campania a fost realizată de agenția Euro RSCG 360, situată în Rennes. S-au realizat panouri publicitare, afișe, spoturi la posturile de radio creștine din Vest și un site internet comun.

Comentarii Facebook


Știri recente