Lăcașul ciurbeștenilor, o poveste scrisă pe lemn

Un nou popas în lumea veche și plină de simboluri a lemnului sfințit. De data aceasta, aproape de Iași, la Ciurbești, acolo unde sătenii au croit din bârne zdravene, de stejar, o bisericuță în care să-și ostoiască durerile sufletului.

Ținând drumul Vasluiului, la doar câțiva kilometri distanță de Iași se află Ciurbeștii, veche așezare pomenită încă din hrisoavele ștefaniene. Pe o coastă de deal ce se răsfață anotimp de anotimp în luciul iazului ce-i șade dinainte se înalță, dintr-o mare de cruci, biserica de lemn a satului. Cu trupul alungit, parcă încercând a-și face loc printre mormintele și pomii din jur, înfiptă bine în pântecele de pământ ce pare a se prăvăli, bisericuța-i o poveste vie. O neîntreruptă istorie, strânsă bine într-un strașnic strai de lemn, pe care și-au lăsat amprenta vieți, lumi apuse, chipuri și întâmplări. Am vizitat bisericuța din Ciurbești într-o după-amiază de toamnă blândă, cu adieri călduțe și cu o pace dulce, de sfârșit de anotimp. De sus, de pe coama dealului, fotografia locului pe care se înalță lăcașul părea creionată de lumini ireale. Dâre estompate, de galben și verde, într-un echilibru perfect, iar pe fundal, lucirile magice ale ochiului de apă din vale.

Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Comentarii Facebook


Știri recente