Jurnal de pelerin: Ce am simţit în Pustiul Hozevei

După trei zile de pelerinaj, atunci când crezi că ai terminat de vizitat tot ce e mai sfânt în Israel, afli că nu e deloc aşa.

Nu ştiu dacă e numai datorită sfântului dorohoian de acolo, dar toţi românii care ajung în pustiul Hozeva mărturisesc că în acele locuri au simţit emoţii greu de exprimat în cuvinte.

Autocarul Basilica Travel ne-a dus joi pe la ora amiezii în pustiul Wadi Qelt. Pe Valea Hozevei erau cu mult peste 30 grade, în condiţiile în care dimineaţă în Betleem erau abia 25. Toropeala din pustiul arid te face să înţelegi Valea Hozevei te întâmpină cu o linişte deosebită.

Pustiul Wadi Qelt – Valea Hozevei.Toropeala din pustiul arid te face să înţelegi: la fel e sufletul tău de foc în trupul de lut. Trupul te trage înapoi la aerul condiţionat din autocar dar sufletul tinde spre locurile sfinte din faţa sa.

Beduinii mai tulbură aerul cu ofertele lor.

Îţi propun transport cu măgarul până la Mănăstirea „Sfântul Gheorghe”, vând tobele lor specifice, dar şi curmale, suc de rodii şi alte suveniruri. Ca toţi comercianţii din Israel şi ei ştiu multe cuvinte în română, printre care: lei şi ieftin.

Beduini pe Valea Hozevei.

Odată ce pleci din zona micului târg şi te îndrepţi către mănăstire, fiecare piatră încinsă te face să simţi căldura sfinţilor care şi-au crescut sufletele în acele locuri uscate dar atât de roditoare spiritual.

Oaza în care se află Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul

Aflat în apropiere de Ierihon, la 69 metri sub nivelul mării, pustiul Wadi Qelt are o floră şi o faună unică. L-am găsit foarte liniştit, în ciuda popularităţii printre pasionaţii de drumeţii. Mănăstirea „Sfântul Gheorghe Hozevitul” este ţinta pelerinilor români care ajung acolo cu Basilica Travel.

Mănăstirea se află într-o oază în care predomină măslini, paltini şi mici arbuşti care răspândesc un miros plăcut. De-a lungul canionului, în partea inferioară a mănăstirii, se află un canal săpat în terenul stâncos care a servit ca apeduct în timpul regelui Irod.

Flancat de însemnele Greciei şi ale Patriarhiei Ierusalimului, aşezământul adăposteşte moaştele sfinţilor lui vieţuitori: Sfântul Ioan Iacob Românul (†1960), Sfântul Ioan (sec. V) şi Sfântul Gheorghe (sec. VI), dar şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.

Mănăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul – vedere generală

Chipul vieţuitorilor de la Hozeva trădează viaţa aspră pe care o duc, dar pe noi ne primesc cu cafea şi suc de rodii.

Cafea la Mănăstirea Hozeva.

Ne-am simţit ca acasă cu Sf. Ioan Românul. Cât ne-am tras sufletul după drumeţie, un părinte apărea din când în când să vadă dacă mai avem nevoie de ceva, apoi se întorcea la lucrările sale.

Ne-am rugat împreună cu Părintele însoţitor Vlad Toader lângă racla Sf. Ioan Iacob. Pe unii dintre pelerini i-am văzut cu lacrimi în ochi.

Pelerini la slujba Acatistului Sf. Ioan Iacob.

Am aflat că în locul în care se află actuala mănăstire a existat o biserică bizantină în sec. V, dar care a fost distrusă de invazia persană (614). O parte din mozaicurile vechiului locaş pot fi văzute azi, dar şi cranii ale părinţilor ucişi de perşi.

Puţinul pe care l-am reţinut din datele istorice s-a completat în sufletul meu cu atmosfera şi cu acel ceva despre care nu poţi vorbi. Probabil asta a simţit sfântul dorohoian care odată ajuns acolo nu a mai plecat.

Pelerini români la moaştele Sf. Ioan Iacob.

O parte din mine regretă încă momentul în care am părăsit pustiul Hozevei.

* Pelerinajul la care am participat, intitulat Israelul pentru toţi, a fost organizat de Agenţia de Pelerinaje Basilica Travel a Patriarhiei Române. Este un pelerinaj de patru zile, pustiul Hozevei fiind printre ultimele obiective. Alte detalii despre datele de organizare, traseu şi costuri puteţi afla pe site-ul oficial al instituţiei.

Comentarii Facebook


Știri recente