Jertfă și creație la Putna sub aripa a două mari spirite

Joi, 18 septembrie 2014, s-au deschis la Mănăstirea Putna lucrările Colocviului „Jertfă și creație”. Colocviul a reprezentat a VIII-a ediție a seriei de simpozioane organizate de Fundația „Credință și creație. Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga – maica Benedicta”, începând cu anul 2007.

După Te Deum-ul din biserica voievodală și o slujbă de pomenire la mormântul maicii Benedicta din cimitirul mănăstirii, festivitatea de deschidere a avut loc în Sala Mare a Casei Domnești. Gazda reuniunii, starețul Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic, a ținut să sublinieze faptul că această ediție nu s-a putut desfășura la data la care a fost programată inițial, 20-22 august, pentru că „motorul” și inițiatorul acestor Colocvii, domnul Dan Hăulică, a trecut la Domnul pe 17 august 2014. Sfinția Sa a mai precizat că „tema Colocviului din acest an a fost aleasă de domnul Dan Hăulică având în minte comemorarea a 300 de ani de la martiriul Sfinților Brâncoveni.”

În deschiderea lucrărilor, IPS Pimen a spus: „S-a amintit de doi oameni, pilde pentru jertfă și creație: maica Benedicta și pururea pomenitul Dan Hăulică… Imboldul pentru creație este dat de conștiința noastră, care face parte din chipul lui Dumnezeu în om. În măsura în care avem o conștiință curată, suntem capabili de jertfă și creație.”

În continuare a fost prezentată expoziția de pictură „Catapetesme” a tânărului artist Traian Cherecheș, însoțită de un cuvânt trimis participanților de domnul Dan Hăulică într-un moment când, din cauza sănătății șubrede, știa că nu va putea participa la acest Colocviu, cu titlul Gândul spre mai sus și mai bine.

Acad. Alexandru Zub, moderatorul primei sesiuni de comunicări a Colocviului, a vorbit de jertfa Sfinților Brâncoveni, dar și de cea a poporului român din timpul Primei Conflagrații Mondiale, de la al cărei început se împlinesc anul acesta 100 de ani, și a îndemnat la aducerea aminte de „seria nenumărată de jertfe, care se petrece într-una, jertfe necunoscute, care se fac în smerenie, dar care asigură o continuitate a valorilor”.

Primul lector la această ediție a Colocviilor a fost părintele stareț al Mănăstirii Putna, care a vorbit despre „Jertfa hristică”, concluzionând: „Nu poate fi jertfă care să nu-și tragă seva din jertfa hristică; nu poate fi creație fără dăruire deplină de sine, fără să fie luminată de trăirea vieții celuilalt. În fine, nu poate fi nimic veșnic, nimic adevărat fără jertfa lui Hristos.”

A urmat comunicarea domnului Cassian Maria Spiridon, „Pregătirea sufletească a Brâncovenilor întru jertfă și martiraj”, în care autorul, plecând de la texte scrise de Constantin Brâncoveanu și de fiii săi, a arătat cum toți aceștia trăiau într-o spiritualitate care îi făcea să fie foarte apropiați de modelul martirilor Bisericii, care le erau modele de viețuire creștină.

Ion Pop, în cadrul comunicării „Ioan Alexandru și Imnele Brâncoveanului” a analizat și comentat cele aproximativ 30 de imne dedicate de poetul Ioan Alexandru Sfinților Martiri Brâncoveni, cu o aplecare mai atentă asupra a două dintre ele: „Imnul Brâncovenilor” și „Oratoriul lui Constantin Brâncoveanu”.

În continuare participanții au vizionat filmul „Puterea Viziunii” de Marilena Rotaru, film care și-a propus să evoce exemplaritatea dăruirii unui artist – iconarul Elena Murariu – care și-a dedicat mai bine de 20 de ani din viață creării unei iconografii a Sfinților Brâncoveni.

A doua zi, comunicările au continuat cu cea a doamnei Doina Mândru despre „modelul cultural al lui Constantin Brâncoveanu” și cu cea a lui Costion Nicolescu – „Martirul și poetul. Sfântul Constantin Brâncoveanu și fiii lui în imnele lui Ioan Alexandru”. Cel din urmă a adus la comunicarea obiectivă a profesorului Ion Pop o serie de aspecte subiective, ca un prieten intim al poetului Ioan Alexandru. Domnia sa a scos în evidență faptul că „nu se poate vorbi despre tipul de prezență a lui Brâncoveanu în istoria noastră mai bine decât pe calea poeziei”.

Domnișoara Cristina Cojocaru, în comunicarea „Activitatea ctitoricească și everghetică a doamnelor din familia lui Constantin Brâncoveanu” a vorbit despre personalitatea extraordinară a doamnei Maria Brâncoveanu, soția voievodului, dar și despre fiicele lor. Ele au fost în spatele multora dintre bunele făptuiri – everghii –, multora dintre ctitoriile soților lor, având și ctitorii proprii.

Profesorul Gheorghiță Geană, în comunicarea „Istoria românilor ca apocatastază” a vorbit de traiectoria existențială a poporului român ca a o ascensiune continuă către Paradisul pierdut.

Academicianul Alexandru Zub a vorbit despre destinul și opera lui Valeriu Anania; părintele și poetul Ioan Pintea – ucenic și legatar testamentar al lui Nicolae Steinhardt – a vorbit despre Poezia creștină; profesorul Andrei Ionescu a vorbit despre „meșterul Manole”; domnul Ilie Luceac a evocat destinul exemplar și martiric al voievodului – cu origini în Bucovina de nord, în regiunea Cernăuți – Miron Barnovschi și despre faptele sale ctitoricești; domnul Mihai Șleahtițchi a vorbit despre conexiunea sacrificiu-creație.

Daniel Cristea-Enache a vorbit despre „I. D. Sârbu în socialismul real”, iar scriitorul Adrian Alui Gheorghe despre „Poezia în închisorile comuniste”. Ideea principală a celei din urmă comunicări a fost aceea că „poezia în condiții limită are un rol pe care noi nu-l sesizăm în condiții normale”, este „paiul care îl ajută pe om să nu cadă în hău”.

Raluca Naclad a vorbit despre foița de săpun ca principalul suport pentru scris în închisoare, și principal mijloc de transmitere a cuvântului – „Foița de săpun, palimpsest al identității carcerale. Note pe marginea memoriilor lui Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele”.

Profesoara Maria Șleahtițchi, în comunicarea cu titlul „Introspecția și retrospecția eu-lui în literatura detenției politice din Basarabia. Două studii de caz”, a prezentat destinul a doi scriitori basarabeni care au suferit de pe urma regimului sovietic din Basarabia: Nicolai Costenco și Alexei Marinat.

Sorin Lavric, în comunicarea „Rețeta capodoperei. Petre Pandrea și Gavril Vatamaniuc” a vorbit despre un scriitor, Petre Pandrea, și un partizan din munții Suceviței, Gavril Vatamaniuc, care au creat capodopere, primul prin opera sa, al doilea prin însăși viața sa exemplară de erou și mărturisitor. Lectorul a ținut să sublinieze faptul că, în cazul acestor doi oameni, rostul vieții lor s-a descoperit în momentul intrării, fără voia lor, pe calea jertfei și a generalizat afirmând că fiecare dintre noi nu își descoperă scopul în viață decât dacă este supus unei suferințe care, odată asumată, duce la schimbarea – metanoia – noastră. Suferința, a afirmat autorul, este prima condiție a jertfei. Cealaltă condiție este ca jertfei să i se dea un sens. Fără aceasta suferința nu trece în nimic, nu transfigurează.

Toate aceste comunicări au fost însoțite grafic de câteva desene ale eroilor și martirilor rezistenței anti-comuniste ale artistului Silvia Radu.

În seara zilei de vineri, Protosinghelul Teofan Popescu, de la Mănăstirea Putna, a vorbit despre „Dumnezeiasca Euharistie în versurile lui Daniel Turcea”, afirmând, susținut de ample citări, că poetul Daniel Turcea rezumă în cheie poetică cele doisprezece volume ale Filocaliei.

Doamna Profesoară Eugenia Bojoga a vorbit despre „Jertfa intelectualilor basarabeni pentru păstrarea limbii române” în trecut dar și în prezent, aducând înaintea ochilor audienței cazul lui Petru Ștefănucă, un folclorist notoriu, care, după anul 1944, pentru că a refuzat să-și traducă propriile cărți din limba română în limba „moldovenească” a fost bătut, până a murit, cu propriile cărți, dar și cazul majorității scriitorilor din Transnistria care au fost uciși în 1933 pentru că au decis să adopte alfabetul latin.

Monahul Iustin Taban, de la Mănăstirea Putna, a vorbit despre „Moartea omului vechi și nașterea omului nou în Taina Călugăriei”.

Seara s-a încheiat cu un recital de poezii de Lucian Blaga susținut de actorul Constantin Chiriac, directorul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.

Sâmbătă, 20 septembrie, la ora 10.00, în biserica mănăstirii s-a desfășurat slujba parastasului de 40 de zile pentru Dan Hăulică. De altfel, întreaga zi a stat sub semnul evocării personalității marelui român.

Astfel, în cinstea și memoria regretatului critic de artă, pictorul Horea Paștina a expus 22 din tablourile sale în muzeul mănăstirii, declarând: „Am încercat să aduc prin această mână de lucrări un omagiu și o mulțumire pentru un timp petrecut împreună.”

După lansarea unor numeroase cărți și reviste recent apărute, seria de evocări ale personalității domnului Dan Hăulică s-a deschis în seara zilei cu recitalul de poezie religioasă „Metanie, Ție, părinte!”, susținut de Constantin Chiriac.

Pe fundalul derulării unor fotografii cu Dan Hăulică din arhiva Mănăstirii Putna, o parte din participanți au depănat gânduri și amintiri legate de neuitatul om. Neculai Păduraru a povestit gestul lui Dan Hăulică de a-i vernisa expoziția de la Sala Dalles din 1988. Într-un moment în care se dărâmau biserici, expoziția sa a fost interzisă de cenzură, pe motiv că include simboluri religioase. Dan Hăulică nu numai că a avut curajul de a și-o asuma, dar a și convins cenzura să n-o interzică: „Dacă vreți să-l faceți celebru pe Păduraru, interziceți-i expoziția; toată Europa Liberă va vui!” Expoziția a fost un succes fulminant, cu peste 30.000 de vizitatori în răstimp de numai o lună de zile.

După vizionarea filmului despre Dan Hăulică, „În căutarea urmelor și a sinelui”, realizat de Grigore Ilisei pentru TVR Iași, a venit momentul cuvintelor de rămas bun. Domnul Profesor Ion Pop, aflat sub imperiul unei mari emoții, și-a exprimat convingerea că „această minunată colectivitate, care se strânge la Putna sub tutela unei sfințenii pe care o cunoaștem și o simțim în acest spațiu”, va continua cu succes misiunea asumată și a mulțumit tuturor acelora care au făcut posibilă organizarea colocviilor în fiecare an.

Comentarii Facebook


Știri recente