Preotul Victor Lucian Georgescu, parohul Bisericii Kretzulescu din Capitală și protoiereu al Sectorului 1, a prezentat detalii din istoricul lăcașului de cult în podcastul „Altceva” realizat de Adrian Artene și difuzat sâmbătă pe YouTube.
Biserica Kretzulescu din Capitală a fost edificată între 1720-1722 de către marele logofăt Iordache Kretzulescu și soția Safta, una dintre fiicele Sfântului Domnitor Constantin Brâncoveanu.
„În urmă cu trei secole, acest loc era la marginea Bucureștiului și pisania din partea pridvorului dă mărturie despre ctitorii acestui sfânt lăcaș”.
„Safta Brâncoveanu a fost a treia fiică în ordinea nașterilor a Domnitorului și a soției sale, Doamna Marica, mai mare decât cei patru băieți ai lor martirizați împreună cu tatăl lor de sărbătoarea Adormiri Maicii Domnului, sărbătoare care a devenit și hramul acestei biserici”, a precizat pr. Victor Lucian Georgescu.
„Probabil că ginerele voievodului s-a gândit și la momentul martiriului membrilor familiei lor, de aceea au pus această biserică în ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu, acordându-i acest hram al Adormirii Maicii Domnului și al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil”, a adăugat părintele paroh.
Încercările vremurilor
De asemenea, părintele Victor Lucian Georgescu a amintit încercările prin care a trecut lăcașul de cult de-a lungul vremii.
„Încercările prin care a trecut această biserică au fost și de natură seismică, și de natură politică. Primele șocuri care au lovit acest sfânt lăcaș au fost seismele din secolul 19, motiv pentru care biserica, așa cum arată ea, a trecut printr-o transformare – mai mult decât o restaurare”.
„La mijlocul secolului al 19-lea, biserica a fost modificată, pentru că turla Pantocrator căzuse în urma cutremurului și, pentru a nu se mai ridica o nouă turlă tot din cărămidă sau din zid, biserica a beneficiat de o turlă pe structură ușoară, din lemn acoperit cu tablă, a fost transformată într-o biserică de inspirație neoclasică”.
În acel context, „fresca a fost acoperită cu pictură în ulei realizată de celebrul pictor Gheorghe Tattarescu. În contextul altor intervenții majore, dar de data aceasta în secolul 20, acea pictură avea să fie înlăturată, pentru a se reveni la fresca din secolul al 18-lea”.
Mărturii ale renovărilor din secolul al 19-lea sunt catapeteasma lăcașului de cult, iconostasele mobile, tronul arhieresc și balconul în care își desfășura activitatea corul bisericii.
„Spre deosebire de aceste rămășițe ale marii restaurări din 1859-61, vedem că astăzi biserica a fost readusă în proporție de peste 90% la ceea ce a fost la interior biserica aceasta în secolul al 18-lea”.
Ultima încercare prin care a trecut biserica a fost la finalul regimului comunist, când s-a încercat demolarea sa, însă decizia a fost amânată și lăcașul de cult a rămas neatins.
Sursă foto: Trinitas TV
