Una dintre coordonatele programului anunțat la întronizare de către patriarhul Justinian era legată de reformarea monahismului și adaptarea lui la noul cadrul politic din România. Proiectul a fost pus în aplicare de către patriarh inspirându-se mai ales din campania de alfabetizare inițiată de regim în mijlocul celor care nu avuseseră acces la instrucție, dar care reprezentau o importantă masă de manevră politică. Cetățenii săraci care acum aveau acces prin lectură la presa comunistă erau mai ușor de îndoctrinați față de cei care reprezentau rămășițele vechiului regim. Iar în acest val de alfabetizare erau atrași numeroși viețuitori ai mănăstirilor. Această situație a constituit un argument în plus pentru întâistătătorul român de a începe procesul de instrucție în cadrul mănăstirilor. Apoi, pentru a justifica funcționarea monahismului, dar și pentru ridica economic mănăstirile, atunci patriarhul a trecut la calificarea monahilor într-o meserie care să le fie atât accesibilă în a o profesa, cât și pentru a avea capacitatea de a produce în folosul obștei. Iar astfel de școli aveau corespondent în mediul laic, acolo unde, din necesități economice, statul înființase acele școli de meserii de doi ani, echivalente unor școli medii, mai ales pentru cei care se aflau în câmpul muncii.
Mai multe detalii în Ziarul Lumina.
