Creștinismul este o cultură a experienței. În lipsa ei totul se transformă într-un sistem arid, care poate avea cel mult virtutea unei anumite coerențe și o oarecare utilitate socială. Dar viața din inima propovăduirii rămâne, în asemenea condiții, doar un cuvânt lipsit de acoperire.
Avva Teodor de la Ferme dă o definiție a monahismului, care pornește tocmai de la experiență: „Cel care cunoaște dulceața chiliei fuge de aproapele său, dar fără dispreț”. Condiția necesară pentru fuga de lume este o experiență fondatoare: întâlnirea cu Dumnezeu în singurătate. Dulceața chiliei este, în limbajul monahal, sinonimă cu bucuria rugăciunii, fără nici o trimitere la confort și comoditate. Ieșirea din lume nu este un gest născut din lașitate, din neputință, din dorința de a eluda obligațiile familiale sau sociale. Experiența lui Dumnezeu și nădejdea împlinirii planului divin sunt cele care determină însingurarea.
Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.
