Ierarhi, clerici, reprezentanți ai instituțiilor publice și credincioșii din zona Clujului s-au despărțit duminică de Arhim. Nicolae Moldovan, starețul Mănăstirii Nicula, care a fost înmormântat în incinta sfântului așezământ. „Reușea să-i primească cu drag pe toți, să se roage pentru toți, să-i iubească pe toți”, a spus Mitropolitul Andrei al Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Înaltpreasfinția Sa a oficiat slujba de înmormântare împreună cu Preasfințitul Părinte Benedict Bistrițeanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, cu Arhim. Dumitru Cobzaru, Exarhul mănăstirilor din eparhie, și cu numeroși alți clerici.
După slujbă, Părintele Mitropolit Andrei a citit mesajul transmis de Părintele Patriarh Daniel și a evocat personalitatea starețului în propriile cuvinte.
„Părintele Stareț Nicolae Moldovan a înțeles că rugăciunea, curăția inimii și lucrarea jertfelnică a monahului constituie modul autentic de a trăi în duhul Evangheliei lui Hristos și de a urma pilda vieții Domnului Iisus Hristos, ca centrul spiritual al vieții”, a transmis Patriarhul României.
„Prin viața și activitatea sa, Părintele Stareț Nicolae Moldovan a ilustrat, cu multă smerenie și autenticitate, faptul că scopul viețuirii în mănăstire este acela de a-i aduce pe oameni aproape de Dumnezeu, de a vindeca răni și de a hrăni duhovnicește suflete, ajutând pe fiecare om să-și deschidă inima în Taina Spovedaniei, pentru a se întâlni cu iubirea milostivă și vindecătoare a lui Dumnezeu pentru oameni.”
Patru mari calități ale fostului stareț
La rândul său, Mitropolitul Andrei a amintit patru calități principale ale Arhim. Nicolae Moldovan.
„Fiind blând și smerit cu inima, întâi de toate i-a primit pe toți, tineri și bătrâni, titrați și oameni simpli, ori de câte ori alergau oamenii aceștia la Mănăstirea Nicula, la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni”, a spus Înaltpreasfinția Sa.
„Întâi de toate, i-a primit pe toți. În lumea noastră, vedeți, de multe ori, cei ce ar trebui să îi primească pe toți au preferințe și îi primesc doar pe unii.”
„În al doilea rând, după ce i-a primit pe toți, s-a rugat pentru toți”, a continuat părintele mitropolit.
„Apoi, i-a iubit pe toți. Și lucrul acesta nu-i întâlnit așa de des în lumea noastră.”
„Și apoi a patra calitate este aceea că le purta la toți sarcinile. N-a fost o fire aspră. Uneori, în administrație, e nevoie să mai fii și aspru. Și, atunci când nu ești aspru, tu însuți trebuie de multe ori să pătimești pentru ceilalți”, a subliniat Înaltpreasfințitul Părinte Andrei.
„De unde puterea aceasta, ca să-i primească pe toți, ca să se roage pentru toți, ca să-i iubească pe toți și ca să le poarte sarcinile?”
„Puterea aceasta îi venea din hotărârea pe care a luat-o atunci când a venit la mănăstire la Nicula. Vedeți? Împotriva celor patru patimi mari prezente în lumea noastră – iubirea de plăcere, iubirea de avere, iubirea de mărire –, călugărul depune trei voturi: Fecioria, Ascultarea și Sărăcia”, a explicat Înaltpreasfinția Sa.
„Și cred că din această dăruire totală lui Dumnezeu i-a venit și puterea ca să-i primească pe toți, ca să se roage pentru toți, ca să-i iubească pe toți și să le poarte sarcinile la toți.”
Părintele timpului trăit la maximă intensitate
„Dorul este un sentiment pe care noi, românii, ni-l-am pus la inimă și ca pansament pentru rănile noastre sufletești, dar și ca nădejde. Pentru că, în calitatea noastră de creștini, noi avem conștiința că acest dor se va ostoi în Împărăția lui Dumnezeu, Care Iubire este”, a spus Arhim. Dumitru Cobzaru, Exarhul mânăstirilor din Arhiepiscopia Clujului.
„Unul dintre părinții mănăstirii de la Nicula spunea că Părintele Nicolae este părintele timpului. Și am adăuga la acest gând nu al timpului pierdut, ci al timpului trăit. Părintele Nicolae era părintele timpului trăit la maximă intensitate.”
„Nu poate fi înlocuit. Părintele Nicolae rămâne omul cu care nu-ți petreceai timpul, ci trăiai timpul. Oricum noi, cel puțin călugării și preoții, dar orice creștin, trebuie să ne ancorăm în eternitate și să operăm cu eternitatea”, a adăugat părintele exarh.
„Pentru că, așa cum spunea Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Părintele Nicolae era un om al rugăciunii și omul care se roagă trăiește deja eternitatea, pentru că intră în comuniune cu Cel Etern.”
Arhim. Nicolae Moldovan, Starețul Mănăstirii Nicula din județul Cluj, s-a mutat la Domnul în cursul zilei de joi, 31 octombrie 2024. Avea 64 de ani și conducea mănăstirea din 2012. Până duminică seară, au fost oficiate slujbe zilnic la mănăstire pentru odihna sufletului său.
Fostul stareț a intrat în obștea Mănăstirii Nicula în 1991, unde a primit tunderea în monahism în 1992 și hirotonia în diacon, de la Mitropolitul Bartolomeu Anania, în 1993. A contribuit apoi, ca econom, la dezvoltarea mănăstirii, ceea ce i-a adus rangul de protosinghel în anul 2000. În 2012, a fost numit stareț al obștii și hirotesit arhimandrit.
Foto credit: Mitropolia Clujului / Darius Echim
