Inimă de patriarh

Stau pe iarba verde din mijlocul unui sătuc, Tocileni, înconjurat de dulcile coline ale Botoșanilor, unde s-a ridicat cu multă trudă și din iubirea unor oameni inimoși, o modestă casă țărănească, acoperită cu stuf. Oglinda parcă a celei în care a trăit în primii ani ai vieții Părintele Patriarh Teoctist. Acum, adăpostește un muzeu cu obiecte personale. De fapt, adăpostește fiorul unor alte veacuri de trăire, ce parcă cheamă puternic, mereu și mereu, spre o reîntoarcere în noi înșine. În simplitate și tăcere.

Căsuța s-a ridicat cu multă osteneală și greutăți. Precum orice lucru bineplăcut înaintea Domnului. Și poate nu întâmplător, ziua de sfințire a acestei case memoriale, 5 mai 2014, a fost rânduită parcă în apropierea acelei Duminici a Tomii 1928, când Toderaș, la cei 13 ani ai săi, își lăsa oile și părăsea această casă părintească spre a-și lega de-a pururi destinul de casa cerească.

Stau pe prispa casei și mă minunez de toți acești oameni frumoși și simpli, arzând de a împlini o lucrare spre mărturia unei viețuiri țărănești din urmă cu o sută de ani și, totodată, spre pururea vie, memoria personalității celui de al cincilea Patriarh al Bisericii noastre. Îi văd pe ei toți și nu pot să le cuprind pe un petic de hârtie nici trăirea, nici jertfa, nici smerenia cu care și-au așezat fiecare dintre ei obolul în ridicarea acestei căsuțe. „Aici a fost o mlaștină, nimeni nu revendica terenul. Nu era gard, nu era nimic, vitele veneau și treceau de-a dreptul”, povestea domnul Cozmin Epuraș, primarul din Stăuceni. Cine i-a îndemnat să ardă, cu atâta trudă, în împlinirea acestei lucrări, cu sprijinul susținut al Patriarhiei Române, al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, al Protopopiatului Botoșani și cu ajutorul multor buni credincioși?

Din spusele lor, la ultima întâlnire cu Părintele Patriarh Teoctist în septembrie 2005 pe meleagurile Botoșanilor l-au rugat să le dea binecuvântarea de a ridica o astfel de căsuță, spre pomenirea sa, iar Părintele Patriarh avea să rostească în multa sa smerenie: „Apoi, nu vă îngreunați cu atâta osteneală… Mai bine ridicați iată, așa, o troiță…” Și, în câțiva ani, aveau să se împlinească toate: și căsuța, și fântâna și bustul, și troița, precum o fereastră spre cer a acestei lucrări, ce pecetluiește ascultarea glasului lui Dumnezeu. Ei toți, personalități distinse ale Consiliului Local Stăuceni, dl Mihai Chihaia, dl Cozmin Epuraș, dl profesor Nelu Dumitriu și dl arhitect Mihai Mihăilescu, dna Steliana Băltuță, fost șef al Secției de Etnografie a Muzeului Județean Botoșani, dl Mihai Arăpașu, sunt doar câteva chipuri care au făcut posibilă împlinirea acestei lucrări. Și câte alte neștiute mâini bătătorite și chipuri arse de soare s-au alăturat în această tainică lucrare, inimi frânte și smerite bineplăcute în fața Domnului?

Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente