Majoritatea comunităților românești din jurul granițelor României, dar și credincioși de pe alte meridiane respectă calendarul nerevizuit și se pregătesc de Postul Adormirii Maicii Domnului, care începe joi, 14 august.
Numit în popor și „Postul Sfintei Mării”, acesta ar trebui să fie destul de aspru, deoarece culminează cu mutarea la ceruri a Maicii Vieții. Însă acest post este îmblânzit de abundența de roade ale pământului din această perioadă, în care se apropie recolta.
Totodată, credincioșilor li se amintește că postul nu este numai despre mâncare materială, ci despre hrană duhovnicească: înmulțirea rugăciunii, citirea Sf. Scripturi și faptele de milostenie.
În jurul granițelor
Comunitățile românești din jurul granițelor – Basarabia (Rep. Moldova), Bucovina de Nord și Bugeac (Ucraina), Valea Timocului (Serbia), precum și comunitățile ucrainene din România urmează calendarul nerevizuit, serbând Adormirea Maicii Domnului pe stil vechi în 28 august.
În satele românești din Ucraina, Republica Moldova și Serbia, începutul postului era marcat printr-o zi de „lăsatul secului”, în care familiile se adunau pentru ultima masă „de dulce”, urmată de rugăciune comună.
De-a lungul postului, oamenii obișnuiau să aducă la biserică busuioc, flori de câmp și primele roade ale grădinii pentru binecuvântare, considerate ocrotitoare pentru casă și animale. În unele locuri, tinerele nemăritate se rugau Maicii Domnului pentru un soț bun, aprinzând lumânări în fiecare seară de post.
După postul ținut cu acrivie, basarabenii din multe localități rurale profită de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și pentru a se aduna în familie sau în comunitate, în ceea ce ar putea fi considerată un fel de „Zi a Satului”. În unele locuri se fac târguri tradiționale după Liturghie, cu produse locale și cântece populare.
Și pentru ucrainenii ortodocși din Maramureș, Bucovina și Delta Dunării, Postul Sfintei Mării are un puternic caracter comunitar. Paraclisul Maicii Domnului se cântă zilnic, de obicei în limba ucraineană.
În ajunul praznicului, se fac procesiuni în jurul bisericii cu icoana Maicii Domnului și binecuvântarea apei. Iar în unele sate, fetele aduc flori și spice de grâu, pe care le lasă pe mormintele rudelor, ca semn de pomenire.
În Sf. Munte Athos
Calendarul nerevizuit este urmat și în Patriarhia Ierusalimului, dar și în Sfântul Munte Athos, unde se găsesc monahi români – atât la Schitul Românesc Prodromu sau la alte chilii românești, cât și în obștile altor mănăstiri aghiorite.
În majoritatea mănăstirilor din Athos, în fiecare seară a postului este oficiat Paraclisul Maicii Domnului, iar privegherile de noapte devin mai frecvente, mai ales în mănăstirile cu hramuri închinate Maicii Domnului.
Postul monahilor athoniți este mai strict, fără untdelemn și mâncare doar o dată pe zi.
În ajunul praznicului, mănăstirile care au icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (de pildă Portărița de la Iviru, Paramythía de la Vatoped, Glykophilousa de la Filotheu) fac procesiuni în incinta mănăstirii și, uneori, până la chiliile din apropiere.
Tot în ajunul sărbătorii pe stil vechi, în Careia, sediul administrativ al Sfântului Munte, la Biserica Protaton, unde se păstrează icoana făcătoare de minuni Axion Estin a Maicii Domnului, un sobor condus de Părintele Avraam, Protosul Sfântului Munte, oficiază o priveghere solemnă.
În Țara Sfântă
Poate că cel mai emoționant mod de a trăi acest post este la Ierusalim, unde, în Grădina Ghetsimani de la poalele Muntele Măslinilor, se află Mormântul Maicii Domnului. În biserica de acolo este oficiat Paraclisul Maicii Domnului în fiecare seară.
În unele sate din Galileea, se cântă Paraclisul Maicii Domnului în fiecare seară la casele credincioșilor, cu icoana purtată dintr-o gospodărie în alta.
În ajunul praznicului, are loc o procesiune solemnă cu icoana Maicii Domnului de la Patriarhie până la biserica din Grădina Ghetsimani, urmată de priveghere de toată noaptea oficiată de Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului. Slujba se ține în greacă, dar cu ectenii și cântări în arabă, slavonă, română și alte limbi ale pelerinilor.
Creștinii arabi din Ierusalim și împrejurimi păstrează obiceiul de a posti complet în ajunul sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, apoi de a împărți colivă și fructe după Liturghie. Ei merg la biserică purtând buchete de busuioc și crenguțe de măslin, care sunt binecuvântate și luate acasă ca semn de ocrotire.
Indiferent dacă este trăit în mănăstirile izolate ale Athosului, în satele românești din jurul granițelor României sau în comunitățile ucrainene din țară, Postul Adormirii Maicii Domnului rămâne pentru toți creștinii – indiferent de calendarul adoptat – o perioadă de rugăciune, smerenie și apropiere de Maica Domnului, ocrotitoarea tuturor creștinilor.
Vezi și:
Foto credit: Arhiva Basilica.ro / Raluca Ene („Răstignire” din Republica Moldova)
