În data de 19 iulie se împlinesc 13 ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Arsenie Papacioc.

În mesajul de condoleanțe adresat în iulie 2011, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel l-a numit „simbol al monahismului românesc” și  „vindecător de suflete rănite de păcate”.

„Părintele Arsenie era mai mult un vindecător de suflete rănite de păcate decât un judecător al păcătoșilor. Îmbina armonios bunătatea milostivă cu îndemnul la îndreptare duhovnicească. Era totdeauna un om al păcii și al bucuriei duhovnicești”, transmitea la acea vreme Patriarhul Daniel.

Arhimandritul Arsenie Papacioc

Părintele Arsenie s-a născut în anul 1914, în localitatea Misleanu din județul Ialomița. În 1932 a absolvit Școala de Arte și Meserii din București.

Intră în mănăstire la vârsta de 36 de ani, fiind tuns în monahism în 1950 la Mănăstirea Antim din București și ulterior hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Slatina, în data de 26 septembrie a aceluiași an.

În vara anului 1958 a fost arestat politic, pentru apartenența la mișcarea isihastă „Rugul aprins”, fiind transferat la închisorile: Brașov, Jilava și Aiud.

A fost grațiat în anul 1964, după interminabile anchete și torturi, alături de ceilalți deținuți rămași în viață de la închisoarea.

După eliberare a fost numit preot în Ardeal, iar pentru o perioadă a fost stareț al Mănăstirii Cozia.

În anul 1976 intră în obștea Mănăstirii „Sfânta Maria” de la Techirghiol, așezământ monahal unde a rămas până la trecerea la Domnul.

Îndemnurile sale făceau adesea referire la suferință și dragoste, „nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa”, mărturisea părintele.

Vezi și:

9 citate de neuitat din îndemnurile Părintelui Arsenie Papacioc

Foto credit: Ziarul Lumina