„Hristos ca Dumnezeu rămâne o taină. Strălucește ascuns după natura Sa dumnezeiască, de neatins de firea omenească, fiind abisul luminos al întunericului divin, izvorul și proniatorul a toate”, a subliniat Episcopul Ioan Casian al Canadei în scrisoarea pastorală de Paști.
Preasfinția Sa a explicat în cel fel lumina lui Hristos devine lumina oamenilor, pornind de la un fragment din imnele Sfântului Simeon Noul Teolog:
„Fiind Soare ascuns întregii firi muritoare, / răsari întru ai Tăi, eşti văzut de ei / și răsar în Tine cei întunecați mai înainte, risipitori, păcătoși, vameși. / Căci pocăindu-se se fac fiii luminii Tale dumnezeiești (Ioan, XII, 36). / Lumina naște numaidecât lumină, / deci și ei sunt lumină, / copii ai lui Dumnezeu, cum s-a scris (Ioan, I, 12), dumnezei după har”.
„Din dragoste pentru umanitatea noastră, Hristos se arată în fiecare dintre noi, care Îl primim, pentru a ne face să creștem întru El ca vlăstar roditor cu bună roadă. Este o mișcare reciprocă între Dumnezeu și om. Deși nevăzut și necuprins, Dumnezeu răsare în fiecare dintre noi, iar omul crește în Dumnezeu”.
„Sf. Simeon Noul Teolog subliniază faptul că această creștere are o condiție necesară – pocăința. Prin pocăință, avem acces la harul lui Dumnezeu. Dacă facem faptele bune izvorâte din credință și participăm la energiile necreate ale lui Dumnezeu, lumina Lui devine lumina noastră. Astfel, devenim noi înșine lumină”, a subliniat Episcopul Ioan Casian.
Manifestarea luminii în om
Preasfinția Sa a evidențiat apoi cum se manifestă lumina dumnezeiască în persoana omului și în faptele vieții concrete.
„Sf. Dumitru Stăniloae: Ea (persoana umană – n.n.) se arată comunicantă de lumină prin cuvânt, prin faptă, prin zâmbet, prin față, chiar prin prezență; și căutătoare de lumină, mai ales prin auzul urechilor și prin privirea și reflecția ochilor. Înțelesurile din ochi fac fața întreagă grăitoare. Omul întreg se arată o existență dialogică, și, în acest scop, și reflexivă. Și amândouă aceste însușiri îl arată ca fiind lumină și taină fără sfârșit”.
„Omul are în el sădită această dimensiune dialogică și tainică care îl face asemănător cu Dumnezeu. Omul traduce în viața sa personală și comunitară dimensiunea dialogică intra-Treimică. Omul este chip al lui Dumnezeu care se îndreaptă spre asemănarea cu El”.
„Această dimensiune se traduce în viața de zi cu zi prin cuvânt și faptă, prin virtuțile întrupate în viața personală și manifestate în relațiile sociale și acțiunile cotidiene concrete. În felul acesta, viața omului devine o reflectare a felului de a fi dumnezeiesc, a bunătății lui Dumnezeu”, a conchis Preasfințitul Părinte Ioan Casian.
Textul integral poate fi lecturat aici.
Foto credit: Doxologia / Flavius Popa
