În fiecare dintre noi există dorința de a face bine

Sunt peste 100 de oameni, diferiți ca vârstă, profesie, condiție socială. Zeci de inimi ce pulsează ca una singură, mare și milostivă, când e rost de făcut bine, de ajutat oameni aflați în suferință, singurătate, deznădejde. Aceștia sunt voluntarii de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului – fiii duhovnicești ai părintelui arhimandrit Ciprian Grădinaru, slujitor al acestui sfânt altar de aproape doi ani -, oameni uniți, devotați, responsabili, deschiși, care fac totul dezinteresat, din drag pentru aproapele lor.

Părintele arhimandrit Cleopa Ilie avea o vorbă: „Creștinul bun îi iartă pe dușmani, îi miluiește pe săraci, îi cercetează pe bolnavi, este smerit și blând cu toți oamenii”. Din fericire, gândurile înțeleptului duhovnic își găsesc corespondent în realitatea zilelor noastre, așa zbuciumată cum se arată. Faptele bune ale voluntarilor de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului grăiesc de la sine, iar prezentarea lor nu este spre laudă deșartă, ci din dorința de a arăta că binele poate crește „dacă ne dorim, avem voință și suntem uniți”, după cum susține Dorin Mailat, inginer, unul dintre voluntarii tineri, hotărât să ajute, deoarece, mai spune el, „societatea s-a degradat, sunt foarte mulți oameni în suferință, și noi trebuie să facem ceva”.

Asemenea lui Dorin, un om în căutarea sensului spiritual, profund al vieții acesteia, sunt și ceilalți voluntari, ortodocși practicanți, legați printr-o taină – împărtășirea din același sfânt potir – și printr-un duhovnic ales, căutat de o țară întreagă, părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, venit în București de la Mănăstirea Sihăstria.

Sute de vieți salvate

La îndemnul părintelui Ciprian Grădinaru și cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, au beneficiat de ajutorul celor aproape 300 de voluntari de la paraclis, în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, prin acțiuni singulare sau repetitive (produse alimentare, hrană caldă, medicamente, produse de curățenie, încălțăminte, perne, pilote): șase orfelinate, cinci aziluri de bătrâni, un adăpost social de urgență pentru persoane adulte din Capitală, două biserici. Gesturile social-filantropice ale oamenilor bisericii, clerici și laici, nu s-au oprit aici, ci s-au concretizat în: donații bănești oferite familiilor și persoanelor nevoiașe din cadrul paraclisului; distribuție de haine familiilor necăjite din cadrul și din afara sfântului lăcaș; acțiuni de ajutorare a sinistraților din Galați, în luna octombrie a acestui an, și a bolnavilor din spitale prin campanii de donare de sânge (un mod prin care fiecare dintre noi îi poate ajuta pe cei spitalizați, având în vedere că sângele unei persoane poate salva până la trei vieți). Au răspuns apelului celor trei campanii (a câte 7 ediții, desfășurate în lunile martie – aprilie, iunie – iulie, octombrie – noiembrie 2013) 2.000 de persoane, care s-au prezentat în centrele de donare din București și Ploiești, astfel că s-au recoltat peste 1.400 de unități de sânge.

„Aceste campanii de donare de sânge vin să acopere un gol al sistemului de sănătate. Trăim într-o perioadă în care sunt din ce în ce mai multe accidente, boli cronice, deci necesarul de sânge este foarte mare. Bucuria pe care eu, ca medic, o trăiesc în momentul în care particip la o acțiune de voluntariat este nemaipomenită, deoarece pot să ofer ceea ce Dumnezeu a îngăduit să știu și să pot face unor oameni care au nevoie de ajutor, fără să fiu condiționată de nimic”, este de părere Elena Văleanu, medic de familie, din Râmnicu Sărat, care s-a implicat activ în campaniile de donare de sânge din acest an organizate de biserica construită lângă șantierul Catedralei Mântuirii Neamului.

„Ascultarea e viață”

„În fiecare dintre noi există dorința de a face bine”, își arată convingerea duhovnicul Ciprian Grădinaru, ucenicul vrednicului de pomenire Cleopa Ilie. Cuvintele sfinției sale au săpat adânc și în sufletul Taniei Stan, pensionată pe caz de boală, care mărturisește: „Activitatea de voluntariat este șansa mea de a ieși din singurătate, din plafonare. Un pensionar are tendința de a sta în casă, de a-și plânge bătrânețile. Mă străduiesc să duc boala pe picioare, să o ignor un pic. Tot ce îmi doresc este să fiu utilă, vreau să ajut oamenii, să fiu în preajma lor. După ce i-am cunoscut pe cei suferinzi, copii și bătrâni, am înțeles că pentru viață trebuie să lupt și să am grijă să îmbătrânesc frumos”.

Constantin Jiga este din Ploiești, dar nu pregetă să vină în București de fiecare dată când este nevoie de ajutorul său: „Am participat la două acțiuni până acum. Este o bucurie pe care dacă o împărtășești de prima dată, după aceea nu te mai oprești, așa că abia aștept să mai particip și la alte inițiative de ajutorare. Poate mănânci și te odihnești mai puțin, dar nu simți nimic din toate acestea. Totul pleacă din ascultare, în cazul meu – ascultarea față de părintele duhovnic; și ascultarea e viață”.

De împodobirea cu flori a sfintelor icoane și a raclei cu moaștele Sfântului Ioan Gură de Aur din paraclis se ocupă Ioana Țincu, designer florar, care spune: „I-am descoperit pe părintele Ciprian și pe oamenii de la paraclis anul acesta, dar mă simt de parcă aș fi fost printre ei de când lumea. Când lucrez pentru sfintele icoane, pentru sfânta raclă, trăiesc un sentiment aparte, și florile se așază altfel, chiar vor să stea acolo, parcă sunt mai vii”.

Fac binele într-un mod perseverent și din convingere

Cunoscându-i pe acești oameni dedicați cauzei aproapelui, cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur răsună cel mai bine în acest context: „Cel ce face milostenie este mai mare ca cel ce înviază morții”.

Un alt om frumos, discret, Laura Leonte consideră că „una dintre valorile creștinilor este iubirea aproapelui, iar milostenia este o formă de manifestare a acestei iubiri. Cea mai mare bucurie a noastră este să putem ajuta întru Hristos și ceea ce îmi umple sufletul este zâmbetul copiilor cu care viața a fost mai dură”.

Cel mai tânăr voluntar de la Paraclisul Catedralei Mântuirii este Andrei Hoară. Elev în clasa a V-a, Andrei își găsește timp să meargă în vizită la căminele de bătrâni și la copiii orfani, pentru care strânge donații în incinta bisericuței, mulțumind într-un fel aparte celor darnici: „Dumnezeu să vă binecuvânteze darul”. Lui Andrei nu-i place să vorbească mult, spune totul prin faptele bune pe care le face. Mama lui, Carmen, a avut grijă să-i ofere dragoste, educație și exemple de conduită sănătoase și afirmă: „Îmi îndemn copilul să facă fapte bune, deoarece și noi am fost ajutați de Dumnezeu și de alți oameni. E nevoie de multe modele, să se știe că binele triumfă și că Dumnezeu nu ne-a părăsit așa cum cred cei mai mulți. Sper să vină vremea când vor exista tot mai mulți oameni buni care fără nici un interes vor dori să îi ajute pe ceilalți. Copiii noștri au nevoie de exemple pozitive”.

Alina Scurtu este un alt chip al bunătății, propovăduită prin cuvinte și fapte de părintele Ciprian Grădinaru, care explică: „Voluntariatul reprezintă pentru mine un mod de a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru lucrurile primite în viață, o materializare a dorinței de a schimba lucrurile în mai bine în România și o mare împlinire sufletească. Cei cinci ani petrecuți în străinătate, în perioada studiilor și a primelor experiențe profesionale, mi-au dezvoltat sentimentul de apartenență națională și dorința de a mă implica în progresul țării mele. Am întâlnit la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, prin părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru și voluntari, această dorință de a face bine într-un mod perseverent și din convingere. Voluntariatul cu binecuvântare este diferit, deoarece simți cum lucrurile se leagă și drumurile se deschid atunci când îți propui să faci un proiect sau o faptă bună pentru cel de lângă tine”. (Reportaj semnat de Raluca Brodner și publicat în „Ziarul Lumina” din data de 5 decembrie 2013)

Comentarii Facebook


Știri recente

Biserica Icoanei a fost sfințită | FOTO

Biserica Icoanei a fost resfințită duminică, 22 mai 2022, după ample lucrări de restaurare. Slujba de târnosire și Sfânta Liturghie au fost oficiate de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop vicar patriarhal. La finalul slujbei, Preafericitul…