În urmă cu șase secole, în data de 5 mai 1426, Sfântul Efrem cel Nou și-a dat ultima suflare după chinuri îndelungate.
Sfântul Efrem s-a născut în Grecia, în data de 14 septembrie 1384 și a rămas orfan de tată încă de mic copil. La vârsta de 14 ani, a intrat ca monah în Mănăstirea „Buna Vestire”, zidită pe locul numit Muntele Neprihăniților, de lângă localitatea Néa Makri.
În anul 1425, când împlinea 41 de ani, a fost luat în robie de trupele otomane care invadaseră regiunea, iar ceilalți călugări ai mănăstirii au fost uciși.
Sfântul a fost supus la chinuri timp de opt luni, pentru a lepăda credința ortodoxă. A murit fiind spânzurat de un copac cu capul în jos, străpuns cu un tăciune încins și cu pielea jupuită.
Descoperirea moaștelor sale
După mai mult de cinci secole în care mănăstirea a fost pustie, în anul 1945, așezământul monahal a fost redeschis de monahia Macaria, care și-a ridicat o chilie între ruine și a reparat biserica.
Cinci ani mai târziu, după ce s-a arătat mai multor credincioși și maicii Macaria, în data de 3 ianuarie 1950, au fost descoperite cinstitele sale moaște.
De atunci, s-au făcut nenumărate minuni prin mijlocirea sa, Sfântul Efrem cel Nou fiind cunoscut drept grabnic ajutător și vindecător de boli.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică, la cererea Bisericii Ortodoxe a Greciei, în data de 2 martie 2011, cu cinstire în data de 5 mai.
Fragmente din moaștele Sfântului Cuvios Mucenic Efrem cel Nou se află la mănăstirea Radu-Vodă din București, și la Reședința Patriarhală.
Foto credit: Basilica.ro
