În ultimii ani, tot mai mulți tineri din România se implică în inițiative pro-viață – de la voluntariat și sprijin pentru femeile însărcinate aflate în dificultate până la proiecte educative și acțiuni publice. Ce îi motivează să se implice și ce îi ajută să rămână pe acest drum?
În interviul de mai jos, acordat rubricii #vinereapentruviata, Laurențiu-Adrian Rujoiu, președintele ASCOR Cluj, vorbește despre parcursul personal al unei astfel de implicări, despre prejudecățile frecvente legate de mișcarea pro-viață și despre importanța sprijinului concret oferit mamei și copilului.
Alexandra Nadane: Cum a apărut, în parcursul dumneavoastră personal, convingerea că implicarea pro-viață este o responsabilitate concretă?
Laurențiu Rujoiu: Personal, m-a marcat când am auzit ce incidență mare a avorturilor există în lume și în Romania. Peste un miliard în lume, peste 23 de milioane în România. Numere foarte mari și cred că, în realitate, numerele sunt și mai mari. Apropo de aceste numere, pe mine mă uimește milostivirea și răbdarea pe care o are Dumnezeu cu noi, așteptarea ca noi să vrem mai mult de la viață, să dorim viața, să o ocrotim. Cred că toate aceste numere ne cheamă pe toți să fim realiști, să vedem situația îngrijorătoare a avorturilor și să ne asumăm deciziile pe care le luăm.
Revenind la întrebare. A fost un proces care a crescut treptat în sinea mea. Doar implicându-mă concret în activități pro-viață am ajuns la înțelegerea mai profundă a acestei importanțe – a prețuirii vieții copiilor în perioada de dinainte de naștere și apoi imediat după, când sunt nou-născuți. Implicarea în activități de voluntariat m-a ajutat mult pe mine.
Cred că, în orice act de credință al unui om, acea credință capătă valoare deplină doar atunci când e lucrată și cu fapta. Doar manifestând în faptă atitudinea pro-viață – nașterea de copii, acțiuni de susținere a femeilor gravide, manifestări pro-viață etc. – putem spune că ne pasă cu adevărat de viața celor nou-născuți, de starea femeilor care îi poartă în pântece, atât în timpul sarcinii, cât și după naștere. Este o responsabilitate concretă față de două persoane: femeia însărcinată și copilul.
Ce îi motivează pe tineri să sprijine viața
A.N.: În ultimii ani, tot mai mulți tineri se implică în inițiative pro-viață. Ce credeți că îi motivează și ce îi ajută să rămână implicați?
L.R.: O motivație importantă pentru un tânăr este convingerea că munca sa contează și că nu este în zadar. Iar munca pro-viață contează, pentru că are ca țintă ceva cu totul și cu totul special: sprijinirea și chiar salvarea vieții copilului, dar și sprijinirea și chiar salvarea sufletească a celor care se află în pragul deciziei de întrerupe viața pe care sunt chemați să o ocrotească. Și, deși nu tot timpul reușești – uneori omul i se pare greu de primit adevărul și nu îl poți forța să îl accepte –, știi că ai încercat, iar poate în viitor sămânța binelui va încolți – deci nici atunci nu ai lucrat în zadar.
De asemenea, aprecierea, din când în când, a muncii sale, dar și creditarea tânărului cu responsabilitate, încredințarea acestuia de sarcini complexe și de lungă durată cred că îl pot susține pe un tânăr pe această cale a implicării.
Prejudecăți frecvente despre mișcarea pro-viață
A.N.: Care sunt cele mai frecvente prejudecăți sau neînțelegeri pe care le întâlniți atunci când vorbiți cu tinerii pe teme pro-viață?
L.R.: Cele mai dese remarci sau critici sunt că noi, cei pro-viață, am fi contra alegerii, contra libertății omului de a decide, în deosebi, împotriva celor care susțin avortul. Ori, fiind pro-viața nu înseamnă că vrem să interzicem cuiva alegerea, ci doar să aducem cât de multă lumină se poate cu privire la ce înseamnă fiecare opțiune. Ce se întâmplă în perioada intra-uterină nu este inaccesibil, putem cunoaște.
La fel ce se întâmplă în timpul avortului. Putem afla despre faptul că nu sunt doar două drumuri – creșterea copilului sau avortul –, ci mai este o a treia cale posibilă: nașterea și adoptarea copilului. Așadar, libertatea fără cunoaștere nu poate fi libertate. De asemenea, libertatea fără responsabilitate nu este libertate, ci haos și abuz.
De ce este esențial sprijinul concret pentru mamă și copil
A.N.: De multe ori, discuțiile despre avort rămân la nivel de polemică. De ce credeți că este important să mutăm accentul de la conflictul ideologic la sprijinul concret oferit mamei și copilului?
L.R.: După proverbul clasic „Vorba multă, sărăcia omului”, din nou ajungem la acea idee de a-ți arăta credința în faptă. Este mult mai rodnic ajutorul concret dat unei mame aflate într-o situație dificilă, decât nesfârșitele discuții despre ce e bine să fie făcut. Sunt bune și acelea, doar că de multe ori un sprijin în momentele cheie poate face diferența dintre o alegere înspre viață sau înspre pierderea vieții.
Puterea pașilor mici
A.N.: Dacă ar fi să transmiteți un mesaj tinerilor care simt că nu pot schimba nimic într-o societate atât de complexă, ce le-ați spune despre puterea gesturilor mici de sprijin pentru viață?
L.R.: Le-aș spune să fie încredințați că Dumnezeu vede toate faptele cele bune – și pe cele făcute în ascuns, faptele acelea pe care nu le laudă oamenii și nu sunt mereu la vedere, și le prețuiește mult și le răsplătește mult. În cazul de față, vede rugăciunea pentru femeile însărcinate aflate în criză și pentru copiii lor nenăscuți, pentru cei din jurul lor și pentru doctori, pentru ca Dumnezeu să ridice oameni cu dragoste, pricepere și echilibru care să dezvolte sprijinul pro-viață.
Un tânăr care poate să facă lucruri bune, fără să aștepte ceva în schimb, este deja un tânăr maturizat, care știe calea pe care merge și se bucură de ea.
Foto: Arhiva personală
