În Duminica a 11-a după Rusalii, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie, săvârșită în Altarul de vară din incinta Mănăstirii „Sfânta Maria” din orașul constănțean Techirghiol, stavropighie patriarhală, informează Ziarul Lumina. Alături de obștea monahală a mănăstirii de maici, au participat numeroși pelerini, dar și pacienți care se află internați la Baza de odihnă și tratament balnear „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon” din cadrul Centrului social-pastoral al mănăstirii.
În cuvântul de învățătură, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a arătat semnificațiile duhovnicești ale Evangheliei Duminicii a 11-a după Rusalii, în care ne este prezentată pilda datornicului căruia i s-a iertat imensa datorie de 10.000 de talanți, sumă echivalentă pe vremea Domnului Hristos cu 490 tone de aur, dar care nu a vrut să ierte unui slujitor asemenea lui datoria de 100 de dinari, sumă care însemna 450 grame de argint. Pentru fapta sa nemilostivă, împăratul l-a aruncat în temniță până ce își va plăti datoria.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această Evanghelie este una a iertării și milostivirii, dar și a dreptății și responsabilizării oamenilor care profită de milostivirea lui Dumnezeu și pe care o blochează atunci când nu iartă semenilor lor greșelile, precum ei au fost iertați. De asemenea, a mai arătat că păcatele sau greșelile sunt redate în Noul Testament în mod special prin cuvântul „datorii”, iar datoria noastră – 490 tone de aur – se referă la darul vieții pe care l-am primit de la Dumnezeu Creatorul.
„Mântuitorul Iisus Hristos spune că sufletul omului este atât de scump în fața lui Dumnezeu, încât nu poate fi echivalat cu nici o bogăție din lumea aceasta. Ce îi folosește omului să câștige lumea aceasta dacă își pierde sufletul său? Ce poate da omul în schimb pentru sufletul său, spune Mântuitorul, adică tot universul, toate bogățiile pământului, toate stelele și galaxiile, pentru că toate acestea nu valorează cât sufletul unui om. Darul vieții, nemurirea sufletului și chemarea la fericirea veșnică, pe care Dumnezeu le-a dăruit omului, sunt marele capital sau suma imensă. Ori de câte ori folosim darul vieții, facultățile sufletești și toată trăirea noastră împotriva voii lui Dumnezeu ne îndatorăm Lui, pentru că gândirea omului nu se mai îndreaptă spre Dumnezeu, ci spre lucruri pătimașe, spre săvârșirea răului. Omul devine datornic pentru că risipește darul inteligenței în lucruri care nu preamăresc pe Dumnezeu. Când omul folosește voința sa nu pentru a împlini voia lui Dumnezeu în lume, ci spre a săvârși răul, a face nedreptate, el se îndatorează față de Dumnezeu, întrucât folosește darul voinței libere, care-l face asemănător cu Dumnezeu, împotriva lui Dumnezeu. Când omul folosește iubirea sa nu ca să arate rugăciune și recunoștință lui Dumnezeu și fapte bune față de semeni, ci în uitare față de Dumnezeu, se leagă pătimaș de lucruri trecătoare și limitate, uitând de Dumnezeu, Izvorul vieții, Cel netrecător și nelimitat, atunci omul se îndatorează lui Dumnezeu și se îndepărtează de El, Izvorul vieții”, a evidențiat Întâistătătorul Bisericii noastre.
Rugăciunea, primul pas înspre iertarea din inimă
Patriarhul României a arătat că prin iertare se pune capăt răului, iar relațiile dintre oameni se schimbă, pentru că, arătând iubire milostivă semenilor noștri, și ei, la rândul lor, vor arăta iubire milostivă. „Dacă ne răzbunăm și răspundem la răutate cu răutate, înmulțim răul în lume. Dacă nu răspundem la răutate cu răutate, atunci oprim răul, oprim violența, ura, dezbinarea prin iertare și aducem o nouă stare a sufletului și un nou comportament al omului. Așa transformăm iadul păcatelor în bucuria raiului, ca trăire a prezenței iubirii milostive a lui Dumnezeu în sufletul nostru. Pentru că oamenii nu pot ierta, se înmulțește răul. Unde se iartă oamenii reciproc, se oprește răutatea. Vedem aceasta în familie, în societate și între popoarele lumii. Toate războaiele sunt urmare a patimilor egoiste, dorințe de stăpânire asupra altora sau dorințe de răzbunare și prin aceasta se înmulțește răul în lume”, a mai spus Preafericirea Sa.
Deși este greu pentru oameni să ierte din toată inima, precum ne îndeamnă Domnul Hristos, Sfinții Părinți ne arată că primul pas înspre aceasta este rugăciunea pentru iertarea și îmblânzirea lor, nu pentru distrugerea lor și astfel, a mai explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „înlocuim răutatea din sufletul nostru, ca dorință de răzbunare, de a răspunde la rău cu rău, cu o iubire care vine din iubirea lui Hristos. Nimeni nu poate ierta și iubi pe vrăjmași dacă nu cere Mântuitorului Iisus Hristos harul iertării. El singur poate să schimbe sufletul omului și să schimbe dorința de răzbunare în dorință de iertare”.
La finalul Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit Mănăstirii „Sfânta Maria” -Techirghiol o icoană a Sfinților Martiri Brâncoveni, pictată de monahii de la Mănăstirea Putna, și mai multe cărți liturgice, istorice și duhovnicești.
