Una dintre cele mai importante catedrale ortodoxe din vremea noastră este şi cea de la Moscova a cărei existenţă de până acum se poate identifica cu istoria zbuciumată a Rusiei trecută de la gloria ţaristă din secolul al XIX-lea la istoria sovietică a secolului al XX-lea şi ajunsă astăzi într-o societate post comunistă. Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova a fost construită în timpul regimului ţarist în secolul al XIX-lea, demolată de Stalin în anii ’30 ai secolului XX şi refăcută în anii ’90 ai aceluiaşi secol în timpul puterii post-sovietice de la Kremlin.
Catedrala a fost construită în amintirea victoriei pe care Rusia Ţaristă a reputat-o cu ajutorul „generalului iarna” asupra trupelor împăratului Napoleon Bonaparte în anul 1812 şi ca o mângâiere pentru populaţia moscovită care şi-a văzut oraşul distrus prin incendiere în faţa ocupanţilor francezi. În acest sens, în ziua de 25 decembrie a anului 1812, ţarul Alexandru I a emis un decret privind ridicarea unei catedrale drept mulţumire „pentru purtarea de grijă dumnezeiască ce a salvat Rusia de osânda ce plutea asupra ei şi pentru a păstra peste timp amintirea eforturilor neştiute, a loialităţii şi dragostei pentru credinţa noastră şi patrie, arătate în timpul acestor zile grele de poporul rus”. În acele timpuri capitala imperiului ţarist se afla la Sankt-Petersburg, iar în Rusia de la începutul secolului al XVIII-lea, din timpul lui Petru cel Mare, Biserica Ortodoxă nu mai era organizată sub formă de Patriarhie. Restaurarea Patriarhiei Ruse se va face după anul 1917.
Locaţia Catedralei aleasă personal de ţar
După actul din 25 decembrie 1812, primele demersuri pentru ridicarea Catedralei „Hristos Mântuitorul” s-au făcut în anul 1817 când a fost aşezată piatra de temelie, în cel mai înalt loc din Moscova, Dealul Vrăbiilor. Proiectul, în stil neoclasic a aparţinut arhitectului Karl Vitberg şi nu a putut fi pus în practică. După ţarul Alexandru I i-a succedat la tron fratele său, Nicolae, care a dorit un plan arhitectural nou pe care l-a realizat arhitectul Konstantin Thon. Locul a fost şi el schimbat, fiind ales personal de ţar, mai aproape de Kremlin pentru a accentua legătura spirituală a viitoarei catedrale cu istoria veche a Rusiei (când capitala se afla în acest oraş) şi totodată pentru a deţine o poziţie mai aproape de centru. Piatră de temelie a fost pusă în noua locaţie în anul 1839, iar lucrările au durat peste patruzeci de ani, construcţia principală fiind finalizată în anul 1880. Biserica a fost sfinţită la dată de 26 mai 1883, odată cu încoronarea ţarului Alexandru al III-lea.
1931, anul fatidic
După căderea regimului ţarist, în anul 1917 şi venirea la putere în toamna aceluiaşi an a bolşevicilor, Biserica Ortodoxă din Rusia a trecut printr-o persecuţie foarte dură şi nemiloasă din partea regimului comunist. În anul 1931, în plină epocă stalinistă, la ordinul conducătorului suprem al U.R.S.S., Iosif Vissarionovici Stalin Catedrala Hristos Mântuitorul a fost distrusă pentru a face loc construirii Palatului Sovietelor. Proiectul a fost abandonat, pe locul catedralei construindu-se câteva bazine de înot.
Renaşterea unui vis
Dorinţa Bisericii Ortodoxe Ruse de refacere a Catedralei „Hristos Mântuitorul” din Moscova a putut prinde contur în ultimii ani de existenţă a Uniunii Sovietice. În februarie 1990, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a început demersurile pentru reconstruirea catedralei pe locul original. Au fost înaintate solicitări Guvernului rus pentru restituirea terenului Bisericii, iar conducătorul U.R.S.S. Mihail Gorbaciov însuşi a aprobat ridicarea din temelii a catedralei-simbol. În decembrie acelaşi an, primele pietre erau aşezate în ceea ce se dorea a fi o replică a terasei de granit proiectate de arhitectul Konstantin Thon în jurul catedralei.
În anul 1991, pe locul altarului fostei biserici a fost construită o capelă temporară cu hramul Maicii Domnului, în cinstea icoanei „Stăpânitoarea”, care ulterior a fost desfăcută şi mutată pe malul râului Moscova, aproape de catedrală.
Pentru a doua oară se pune piatra de temelie
În luna iulie 1992, sub auspiciile Federaţiei Ruse, preşedintele acesteia, Boris Elţin a instaurat „Fondul pentru reconstruirea Moscovei“, stabilind un comitet menit să refacă reperele arhitecturale ale metropolei distruse de comunism, la loc de cinste aflându-se Catedrala „Hristos Mântuitorul“. În 1994, piscina populară din capitala Rusiei era închisă şi demontată oficial. Primarul Moscovei de atunci, Iuri Lujkov, a semnat decizia privind reconstrucţia Catedralei. Partea de arhitectură a fost încredinţată arhitectului Mihail Posohin, iar pictura şi sculptura artistului Zurab Ţereteli.Conducerea lucrărilor de rezidire a Catedralei a fost făcută de Consiliul general, sub conducerea vrednicului de pomenire Patriarh al Moscovei, Alexei al II-lea şi a primarului Iuri Lujkov.
Patriarhul Alexei al II-lea avea să pună piatra de temelie pentru noua catedrală în ziua de 7 ianuarie 1995. S-a alcătuit şi un Consiliu public de supraveghere a reconstrucţiei catedralei, condus de patriarh şi de primarul Moscovei, stabilindu-se ca edificiul să reproducă fidel planurile originale. În 1996 sub bolta la roşu a Catedralei a fost săvârşită prima slujbă, Vecernia din ziua de Paşti[1] (A doua Înviere).
Finanţarea reconstrucţiei Catedralei
Pentru finanţarea lucrărilor a fost înfiinţată o Fundaţie de susţinere a rezidirii Catedralei Hristos Mântuitorul. Conform datelor acestei fundaţii, la 18 iunie 2001 fuseseră cheltuiţi patru miliarde de ruble. Costurile acestea includeau tot, de la pregătirea terenului pentru construcţie şi demontarea piscinei, până la cheltuielile legate de exploatarea imobilului finalizat.
În 1995 Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, a semnat decretul despre scutirea de impozite a firmelor care vor participa la reconstrucţia Catedralei „Hristos Mântuitorul”. În acest sens în noiembrie 2007, într-un interviu pe care l-am realizat la Radio TRINITAS cu Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Vladimir Goncearov (membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ruse) spunea că Patriarhia Moscovei a trimis oamenilor de afaceri din Federaţia Rusă 10.000 de scrisori pentru susţinerea construirii Catedralei Hristos Mântuitorul. Nu a existat nici un refuz şi toţi cei solicitaţi au contribuit financiar la construcţia catedralei.
În anul 1996 Fundaţia adunase deja 15 milioane dolari. În total, în acel an, pentru construcţie s-au cheltuit 90 milioane USD.
În anul următor,suma totală a donaţiilor a ajuns la 200 milioane USD (începând cu anul 1994). În 1998, Biserica Ortodoxă Rusă a primit obiecte bisericeşti din fondurile de Stat în valoare de 1,5 milioane USD. La sfârşitul lui 1999, reprezentantul Fundaţiei pentru reconstrucţia Catedralei a anunţat cheltuielile pentru reconstrucţie: 500 milioane USD.
În anul 2000, o Comisie de Stat în frunte cu primarul adjunct al Moscovei a semnat luarea în primire a construcţiei. Primăria a anunţat cheltuieli de 200 milioane USD, iar Fundaţia pentru reconstrucţia Catedralei cheltuieli de 500 milioane USD[2].
În data de 19 august 2000, praznicul Schimbării la Faţă a Mântuitorului (pe calendarul iulian neîndreptat), Patriarhul Alexei al II-lea a săvârşit Sfinţirea cea Mare a Catedralei „Hristos Mântuitorul”.
Dimensiuni impresionante
Cu planul în formă de cruce şi trei altare, este cea mai mare catedrală din Rusia: înălţimea este de 103 de metri, pereţii au grosimea de 3,2 metri, suprafața pardoselei este de 4000 mp, iconostasul are înălţimea de 27 m, iar capacitatea este de 10.000 de persoane. Peste 22.000 metri pătraţi sunt pictaţi, 9000 metri pătraţi fiind auriţi. Sculptura iconostasului, pictura, arhitectura interioară au fost realizate cu contribuţia a numeroşi artişti de marcă, academicieni şi restauratori. S-a încercat ca noul lăcaş să fie cât mai apropiat de cel original, dar au fost introduse elemente funcţionale noi. Complexul catedralei include o sală a Adunărilor Bisericeşti, o Sală Sinodală, saloane de recepţie decorate după modelul celor din Palatul Kremlin, precum şi birouri ale Administraţiei Patriarhale. De aici, există ascensoare, instalate în coloanele de susţinere, ce pot urca în catedrala propriu-zisă oameni şi chiar vehicule de întreţinere. Exteriorul este decorat cu marmură, iar scările şi baza sunt din granit roşu.
Articol semnat de Pr. Dr. Ciprian Florin Apetrei, Consilier Patriarhal şi Directorul Agenţiei de Ştiri BASILICA
[1] Informaţii preluate din interviul realizat cu Eclesiarhul Catedralei, pr. Mihail Reazanţev, în revista Vestnik, 12 ianuarie 2012.
[2] Informaţii preluate dintr-un articol despre Catedrala „Hristos Mântuitorul” apărut în cotidianul rusesc Komersant, în data de 15 martie 2002.
