Hristos euharistic în tradiția siriacă

Întreaga existență a omului ar trebui să constituie o mulțumire permanentă adusă în chip conștient lui Dumnezeu pentru „tot darul desăvârșit și pentru toată darea cea bună”. În felul acesta, făptura cuvântătoare „binecuvântează pe Dumnezeu pentru hrana și viața pe care le primește de la El”, răspunzând astfel binecuvântării cu propria sa binecuvântare. În numeroasele sale exprimări simbolistice, această frumoasă împletire existențială se descoperă în chipul „focului care s-a pogorât din cer”.

În tradiția Bisericii primare dimensiunea euharistică a prezenței Fiului lui Dumnezeu în lume este foarte frumos exprimată prin simbolistica „focului dumnezeiesc”. Tradiția siriacă oferă în acest sens o serie de interpretări hristologico-mistice, deosebite prin caracterul persuasiv al mesajului transmis.

Cea mai avizată voce a acestei teologhisiri rămâne fără îndoială Sfântul Efrem Sirul. Sfântul Părinte analizează această dimensiune în primul rând sub aspect soteriologic, oferindu-i un contur cu totul special, punând în legătură pe Hristos cu cea din care S-a născut, Maica Domnului. În gândirea sa, „Eva cea nouă” este văzută asemenea „unui ochi luminos” care prin acordul liber exprimat și prin puterea credinței „a schimbat cu totul viața lumii”. Pe de altă parte, ea este privită ca „Mireasă a Luminii” și „Trăsură a Focului Dumnezeiesc”. Toate aceste imagini, majoritatea de sorginte biblică, sunt dezvoltate de Sfântul Părinte în alcătuirile sale imnografice.

Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Comentarii Facebook


Știri recente