Hramul mănăstirii Celic Dere

Biserica Ortodoxă cinstește la 15 august Adormirea Maicii Domnului numită în popor și Uspenia (termenul slav) sau Sfânta Maria Mare. După o pioasă tradiție veche, cunoscută mai întâi în Apus și trecută apoi și în Răsărit, la trei zile după adormirea ei, Sfânta Fecioară ar fi fost ridicată cu trupul la cer, ca și dumnezeiescul ei Fiu.

Sâmbătă 15 august 2015, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii va săvârşi Sfânta Liturghie arhierească la mănăstirea Celic – Dere cu prilejul hramului acestui aşezământ monahal În cadrul slujbei, Preasfinţia Sa va hirotoni întru diacon un tânăr teolog.

În aceeaşi zi va săvârşi în parohia Luncaviţa, prot. Niculiţel, slujba de sfinţire a unei troiţe – Fântâna lui Balmuş.

***

Mănăstirea Celic Dere

Potrivit scrierii a doi arhimandriţi, Roman Sorescu şi Ieronim Motoc, mănăstirea a fost întemeiată în jurul anului 1840 pe locul unei vechi aşezări de pustnici români şi basarabeni, în mijlocul cărora se găseau şi doi călugări ruşi: arhimandritul Atanasie Lisavenco şi schimonahul Paisie. În urma unui incendiu care a mistuit bisericuţa aflată pe coama dealului, unde astăzi se află cimitirul mănăstirii, călugării iau hotărârea de a se muta mai jos, construind în anul 1846 o biserică cu hramul Adormirea Maicii Domnului, un paraclis cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“, care servea şi ca trapeză, o clopotniţă cu şase clopote şi un corp de chilii. Paraclisul, arhondaricul din prelungirea acestuia şi chiliile s-au prăbuşit în anul 1916 din pricina revărsării pârâului Celic. O troiţă ridicată mai târziu aminteşte: „Aicea a fost Biserica Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil, a treia din Mănăstirea Celic-Dere, ctitorie a arhimandritului Atanasie şi dărâmată de inundaţiile din 1916. Spre aducere aminte s-a făcut această însemnare de arhim. Porfirie Ştefănescu în 1976 – august 1977“. Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ s-a dărâmat în urma inundaţiilor din anul 1947.

Cu binecuvântarea mitropolitului grec din Tulcea, Dionisie, se înfiinţează în jurul aniilor 1844-1846 şi o mănăstire de maici, în apropierea pârâului Celic. După cum consemnează stareţul Sorescu, la hramul din 15 august 1846 au fost aduse din Basarabia 60 de familii de ruşi, bărbaţi, femei şi copii, care au motivat, la trecerea graniţei, că „vin la hramul Monastirii Cilic, Adormirea Maicii Domnului“. Aceştia însă au rămas pe mai departe în mănăstire, ceea ce i-a făcut pe călugării români de a se muta în alte părţi, la Mănăstirea Cocoş şi Mănăstirea Taiţa. Au rămas în mănăstire numai doi preoţi români şi un diacon, între care şi arhimandritul Dositei Crihană, preot apoi la Biserica „Sfântul Nicolae“ din Sulina.

Comentarii Facebook


Știri recente

Mănăstirea Mușinoaele are un nou stareţ

Ieromonahul Sofronie Nechita este noul stareţ al Mănăstirii Mușinoaele din Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei. Părintele a fost prezentat obştii duminică de Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, care şi-a exprimat convingerea că noul stareţ va continua cu aceeași…